Nu stiu cu ce sa incep. Zeci de ganduri imi trec prin minte si alte tot atatea sentimente au dat navala peste mine. Inca un an, inca un pas din acest drum numit viata si multe vise, sperante, iluzii stranse de-a lungul lui. A fost pe departe unul din cei mai frumosi si o spun cu mana pe inima. Mi-am atins aproape toate telurile, am crezut cu incapatanare in ceea ce vreau si incep sa vad viitorul in culori mai calde. Am invatat sa iubesc din nou si asta doar datorita lui care si-a pus amprenta asupra mea si a perioadei asteia intr-un mod aproape radical, neasteptat dar incarcat de emotii si trairi deosebite ..
Cu toate acestea, am intrat intr-o stare nostalgica, trista .. tipic atunci cand lipseste cineva care sperai ca niciodata n-o sa plece. Mi-e dor sa mai am varsta aceea frageda si el sa fie cu mine, inconjurandu-ma cu caldura, iubire, sfaturi bune .. toate acele lucruri pe care doar un bunic le poate oferi. M-am obisnuit cu absenta lui, desi in perioada asta mi-e tare greu ..ma agat cu speranta de gandul ca cei care ne iubesc nu ne parasesc niciodata.. ii vom gasi intotdeauna aici <3
La multi ani mie !
