Un cantec vechi spunea:
“Tu stii totul despre ce-i cu-aceasta viatza, mie insa mi s-a-nchis usa in fata. Dar sunt mester la inventat povesti, pentru ca, desi ai sa izbutesti sa fii vreodata, pentru ca, desi ai bani puhoi, eu am norocul sa gasesc flori in gunoi. Si stiu sa descopar ceea ce nu e si ma pricep la asta mai bine decat tine”.
Si atunci, da-le naibii de socoteli si de cifre.
Stii sa spui cata dragoste ai in tine? Un kil? Un litru?
Nu stii, nu?
Si atunci, da-o naibii de matematica.
Inventeaza ceea ce nu exista.
Pentru ca ceea ce exista apartine tuturor.
Dar, daca reusesti sa gasesti ceea ce exista, atunci ai ceva numai al tau. Si, daca cineva vede ceea ce vezi si tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ce traiesti si tu.
Nu-l lasa sa plece. Opreste-l! Traieste povestea! Povesteste!
Povestile sunt ca oamenii.
Nu sunt facute sa traiasca singure.
Intr-un colt al lumii este cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta.
Uita-te in jur!
Acel cineva nu e asa departe.
E cealalta jumatate a cartii.
Nu mai pierde timp scriind alte pagini..
Cauta-l!
Restul il veti scrie impreuna.
Pentru ca e nimic mai reusit ca doua povesti ce se impletesc.
(Zodia indragostitilor, Giulia Carcasi)
[frumoasa carte.:)]
[nu stiu care-i legatura intre titlu si text, pur si simplu mi-a trecut prin minte.]
2 comentarii:
Mi-a placut foarte mult cartea.Am citit-o aproape pe nerasuflate.E asa directa si pare sa taie in carne vie cu realismul ei,dar asta o face frumoasa:)
@Myriam : Si mie mi-a placut mult. Cred ca am s-o recitesc cat de curand ..:D
Trimiteți un comentariu