Sinestezie

.. zambet cald intr-o zi geroasa,

dimineti de vara cu picaturi de roua groasa ..

nopti tarzii sub privirea complice a lunii ..

calmul de dinaintea furtunii.

ecoul pasilor stangaci pe drumul vietii .

..gustul ce-l detine clipa eternitatii

intuneric si lumina impletite-n aceeasi cale,

calator grabit ce porneste agale

strangand in pumn raze de soare.

franturi de vise ..

tablou privit cu pleoapele-nchise.

picaturi de venin, ultimul delir si-ntaia mangaiere,

..vapaie de soapte si o blanda adiere

poveste scrisa pana nu demult ..

..(esti) pentru mine toate astea .. si ceva mai mult.

Happiness.

" Daca stii sa vrei, imposibil sa nu gasesti ceea ce cauti. "

Invitatie la vals, Mihail Drumes.

Sunt oare oamenii capabili sa vada dincolo de ei? Pe masura ce cresc si pasesc in viata pot intelege cat de usor este sa fii fericit?

Obisnuim sa ne pierdem in principii absurde,reguli nescrise si prejudecati, tematori de trecut, sceptici si ezitanti in fata ideii de "nou inceput", consideram ca nu este cu putinta sa depasim acele limite menite sa ne faca sa ne traim viata doar in acei mici parametrii construiti de noi.

Suntem facuti sa tindem mereu la mai mult, sa cerem, sa tanjim dupa ce are altul dar sa uitam la randul nostru sa daruim. Iar fericirea ramane un subiect tabu, cu esenta relativa. Desi practic am fost invatati de mici ce e fericirea, nimeni nu stie sa-i dea o definitie exacta. Fiecare stie ce-l face fericit, ce-i aduce zambetul pe fata si ii descreteste fruntea. E simplu. Nu va fie teama sa ridicati ochii spre inaltimi, luati-va inima in dinti si porniti la drum. Doar depasindu-va limitele ajungeti sa va cunoasteti cu adevarat!

Fericirea nu apare daca muncim mai mult, visam mai mult, mancam mai mult sau iubim mai mult. Ea e aici, aproape. Nu incercati s-o cautati in curtea altora caci nu acolo e drumul, uitati-va mai bine in sufletul vostru. Aici e raspunsul. :)

Pana nu demult, cineva mi-a zis ca norocul ti-l faci singur si ca depinde numai de tine ce culoare va avea viitorul tau. Totul tine de alegeri, mai mult sau mai putin importante. Ele ne ghideaza spre un anume drum si tot ele ne dau de inteles unde am gresit sau daca am procedat cum trebuia.

Dupa mine, alegerile trebuie facute cu cap, dar sa treaca mai intai prin suflet. Nu poti fii intru totul o persoana rationala pentru ca mereu vei tine seama de ceea ce simti, desi sustii ca nu dai doi bani pe sentimente.

Azi am realizat cat sunt de norocoasa. Am langa mine tot ceea ce iubesc mai mult si chiar nu fac referire la ceva material. Lucrurile cu pret fix isi pierd valoarea cand vrei sa le pui in balanta.. iar ceea ce atarna greu sunt acelea carora nicio unitate de masura nu le poate stabili pretul exact.

Rasul necontrolat, sunetul produs de bataile inimii intr-o imbratisare calda, o privire adanca si acele cuvinte rostite cu vocea tremuranda, incarcata de emotii.. e ceea ce face fiecare zi sa fie una mai speciala decat alta. Iar asta datorita tie.

Frustrare.

Dezamagire, furie si dezgust. Da! Asta imi inspira multi dintre cei pentru care as fi bagat mana in foc ca nu mi-ar intoarce spatele.

Sunt naiva si pun suflet in orice, iar atunci cand intr-o prietenie dau tot ce am eu mai bun, cer ca si eu la randul meu sa fiu tratata in acelasi mod. Nu poti investi intr-o chestie care nu-ti aduce minimul de profit, nu? Parca asa e in afaceri. Acelasi principiu se aplica si in viata.

Cunosc o multime de oameni, unii au reusit sa imi intre la inima, ceilalti au facut tot posibilul sa n-aiba ce cauta acolo. Asta e perfect normal. Nu mi-am dorit niciodata 'centrul atentiei', nici macar sa fiu placuta de toata lumea, ba dimpotriva, sunt constienta ca anumite parti din felul meu de-a fi deranjeaza si asta nu se va schimba prea curand. Dar nici ca-mi pasa!

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o singuratica, nu am nimic cu lumea si nici nu urasc pe nimeni. Din contra, imi iubesc prietenii iar desi sunt putini, pentru acei cativa sunt in stare de orice, ma mandresc cu ei si vreau sa se stie ce persoane deosebite sunt.

Cand ajung sa cunosc pe cineva indeajuns de bine, pretind ca respectivul sa imparta cu mine necazurile dar si bucuriile, iar atunci cand e fericit vreau sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna despre toate sentimentele ce-l incearca la momentul respectiv.

Nu stiu sa fiu falsa. Nu te intreb "ce faci" din complezenta, nu zambesc doar ca sa fac pe amabila si nici nu ma implic in ceva daca nu imi si pasa de persoana respectiva. Imi place sa spun pe fata ceea ce gandesc, fara sa ma ascund.

Adevarul insa doare. Oamenilor nu le place cand le spui adevarul. Asta e cea mai recenta si trista constatare a mea. Daca taci si nu le dai vreun sfat, nu este bine .. iar daca le spui parerea ta care nu coincide cu a lor, deja le esti dusman si tii cu asa zisa tabara adversa (care nu de multe ori se rezuma la o singura persoana). Invatati insa ca de cele mai multe ori dusman nu iti este o persoana apropiata, nici macar una total straina, ci tu insuti. Un prieten adevarat niciodata nu-ti va spune ce vrei sa auzi, ci va privi obiectiv situatia, va avea pus deoparte pentru tine un sfat si o vorba buna dar si o palma sanatoasa pentru a te trezi la realitate atunci cand o iei pe aratura.

Sunt furioasa pe mine. Naivitatea-mi caracteristica inca ma face sa cred in scenarii optimiste cu finaluri pictate in culori vesele .. in oameni adevarati pe care te poti baza. Realitatea nu e mereu asa iar lucrurile pe care nu le traiesti la timp, nu le mai traiesti niciodata. Cand fugi de tine, nu vei afla niciodata cine esti. Risca, doar asa iti vei cunoaste limitele!

Obisnuiesc sa-mi fac probleme din cele mai neinsemnate lucruri, sa gandesc prea mult .. cand as putea foarte bine sa iau o gura sanatoasa de aer si sa imi continui drumul fara sa privesc inapoi. Si sa nu mai gandesc atat!

Imi place sa ma complic. Nu ma multumesc deloc chestiile simple, logice, cu un inteles concret. Nu domne! Eu trebuie sa scot fum pe nari pana gasesc cica o solutie si nici atunci nu-mi convine, vreau mai mult. Ziceam intr-un articol anterior ca sunt perfectionista. Oare lucrurile perfecte pot fi vreodata simple ?!?

Ca tot am fost prea linistita in ultima vreme si nu am mai facut vreo analiza avand ca subiect propria persoana .. uhmm. Poate totusi am sa ajung si eu candva intr-o sfera a normalitatii, asta daca nu sunt de mult acolo iar ceilalti se afla sigur la polul opus. Sunt insa optimista. Mi-ar fi greu sa concep o alta 'eu', iar cei pentru care sunt precum o carte deschisa stiu deja asta si ma accepta asa.

01:39 AM [simptome, trairi.]

Sa vezi pe fereastra picaturile ce cad

Sa stai pe-o banca privind in neant ..

Sa astepti un semn, un mesaj sau o chemare

Sa te-ntrebi de ce adesea sufletul te doare.

Sa zambesti subit fara un motiv anume ..

Sa te tulbure ceva si sa nu poti spune

Sa ti se citeasca acea sclipire in priviri

Sa uiti pentru o clipa sa respiri ..

Sa incepi din nou sa crezi in povesti,

Sa inveti cum e sa daruiesti.

Sa privesti cu speranta fiecare rasarit de soare

Sa-ti creezi in minte mii de povestioare.

Sa nu-ti pese de trecut sau de ce va urma,

Sa vrei sa strigi ca lumea e a ta.

Sa tremuri de emotie la fiece sarut,

Sa stii ca orice sfarsit e un nou inceput.

Visatoare, cu sufletul in palma lui,

vrei sa tii in loc pasul grabit al timpului..

fara intrebari de pus,

.. dar purtand pe buze acelasi raspuns.

crezi ca ai totul ...

dar ca nimic nu e indeajuns .

[bacul si lipsa somnului sunt mana-n mana cu creativitatea..]

Lesson in life

" A wise man sat in the audience and cracked a joke.

Everybody laughed like crazy.

After a moment, he cracked the same joke again.

This time, less people laughed.

He cracked the same joked again and again.

When there was no laughter in the crowd, he smiled and said :

You can't laugh at the same joke again and again .. but why do you keep crying over the same thing over and over again ? "

[nu e scris de mine, dar e frumos, exprima multe]

El, ea .. joc de puzzle.

Azi vorbesc despre ea.

Nehotarata, vesnic dornica de atentie si rasfat, visatoare si complicata.

Plina de contradictii, continua sa-si zideasca existenta pe baza cartilor, filmelor bune si versurilor din melodii carora le gaseste mereu diferite interpretari, uitand deseori de lumea reala.

Desi o fire rationala, actioneaza impulsiv.. uneori e tacuta alteori vorbeste mult uitand sa mai puna si stop.

Inevitabil, la extrema cealalta isi face loc el.

Incapatanat, hotarat, pasional.

O iubeste, dar nu-si gaseste deseori cuvintele, evita raspunsurile.

Curios din cale-afara, vrea sa afle totul repede si acum.

Cerceteaza terenul, isi face planuri pe termen indelungat.

Ea traieste prezentul, viitorul o sperie.

Indragostita de ideea de iubire, o data ce o gaseste mereu se intreaba daca este suficienta.

Imperfecta, dar perfectionista pana-n maduva oaselor.

Neincrezator in cei din jur, se doreste a fi perfect.

Ea adora dusurile reci.

Vara, el uita sa-si dea sosetele jos.

Imprevizibila si greu de controlat, face des gafe.

Calm, diplomat, el citeste printre randuri cu perspicacitate.

Ei ii place sa despice firul in patru, rastalmaceste cuvintele pana le da o logica potrivita.

El prefera sa vorbeasca direct, concis, la obiect.

Cu sufletul pe tava, ea lasa o poarta deschisa tuturor.

Protejandu-si sentimentele, trairile lui sunt tinute ascunse.

Ea poarta amprentele degetelor lui pe piele.

Prin venele lui curge intreaga ei fiinta, iar fiecare suras, atingere, soapta e inca un prilej de a-i face inima sa bata mai tare.

[...]

Bizar cum extremele se atrag si urmeaza apoi a se completa intocmai ca piesele de puzzle, asa-i ? :)

Daca vreodata ai sa cazi ...

... am sa fiu acolo sa ma asigur ca nu atingi pamantul .

Azi sunt trista. N-am cuvintele potrivite si desi le-as avea, ele n-ar putea stinge vulcanul din interiorul meu. Sunt slaba, uneori obisnuiesc sa ma privesc cazand ca si cand trupul si sufletul ar face parte din decoruri diferite. Las ganduri neterminate, idei ce nasc sentimente provenite din suflet formand cuvinte ce se opresc pe marginea buzelor..

Ce nu se spune se vede in priviri .. cate lucruri ai fi vrut sa-mi spui oare si o traire potrivnica, greu de inteles te-a oprit?

Ai fi putut oare sa nu-mi ascunzi nimic si totodata sa simti ca tot ce ai zis nu e indeajuns ?

***

Sunt in asteptare. Dincolo de acum inca visez la acel moment in care sa-mi pot face loc pe deplin in casa sufletului tau. Sa nu-mi fie frig, nici cald sau teama. Sa fie liniste iar toate gandurile mele sa fie frumos asezate, fiecare la locul lui bine stiut.

E o iluzie poate, iluzie ce se doreste a fi realitate. Ecoul pasilor tai imi rasuna in minte. Detalii incurcate nu ma obosesc sa tin minte. Cand am sa ajung la tine, poate. Daca. Oare?

***

E aproape liniste. Soapte intr-un ocean de zgomot inca nu-mi dau pace. Sunt chiar bataile inimii mele care nu renunta. Nu stie. Nici macar nu vrea. Nu are de ce.

Deschide ochii! Priveste in jur si da-ti seama ca totul e mai simplu decat pare .. Chiar si atunci cand ne simtim noi mici, nu inseamna ca totul e mare!

Priveste iar, de data asta prin ochii mei. Uita-te la tine! Ai inteles acum ? Ce zic ei ... ?