Nostalgie, ganduri, vise si emotii.
Cam asta ma incearca acum.
O avalansa de sentimente ce m-au acaparat cu totul iar inima ce sta sa-mi sara din piept bate cu putere.
Cand eram mai mica, vedeam majoratul, implicit varsta de 18 ani ca un prag de netrecut, ceva imposibil de atins. Acum insa .. ma simt un pic ciudat. Dar in acelasi timp la fel.
In toata aceasta perioada am invatat multe lucruri si totodata stiu ca mai sunt multe de bagat la cap si de trait. Si pe toate le astept cu bratele deschise. Am incredere in mine si stiu ca mereu va fi loc de mai bine.
Alaturi de mine am niste parinti minunati, pe care stiu pot ca conta neconditionat, care ma ajuta si ma iubesc chiar si atunci cand dau cu bata-n balta, niste prieteni (putini la numar, ce-i drept) care ma suporta cu toate toanele mele, nu m-as putea vedea fara ei .. si un anume 'el', un baiat deosebit la care gandindu-ma in urma cu cateva luni, nu m-as fi asteptat ca lucrurile sa evolueze asa frumos. Multumesc, va iubesc! :x
Lasand la o parte ce a fost rau, experientele trecute m-au facut sa inteleg un pic altfel viata. Desi sunt la inceput de drum, prioritatile mi le cunosc, imi iubesc calitatile si imi accept defectele (ca sunt destule), imi doresc din tot sufletul sa treaca cu bine anul asta, sa iau Bacu' ,sa intru unde imi doresc la facultate .. si in special sa le fie bine alor mei. Restul e de prisos.
Am doar 18 ani ..