Happiness.

" Daca stii sa vrei, imposibil sa nu gasesti ceea ce cauti. "

Invitatie la vals, Mihail Drumes.

Sunt oare oamenii capabili sa vada dincolo de ei? Pe masura ce cresc si pasesc in viata pot intelege cat de usor este sa fii fericit?

Obisnuim sa ne pierdem in principii absurde,reguli nescrise si prejudecati, tematori de trecut, sceptici si ezitanti in fata ideii de "nou inceput", consideram ca nu este cu putinta sa depasim acele limite menite sa ne faca sa ne traim viata doar in acei mici parametrii construiti de noi.

Suntem facuti sa tindem mereu la mai mult, sa cerem, sa tanjim dupa ce are altul dar sa uitam la randul nostru sa daruim. Iar fericirea ramane un subiect tabu, cu esenta relativa. Desi practic am fost invatati de mici ce e fericirea, nimeni nu stie sa-i dea o definitie exacta. Fiecare stie ce-l face fericit, ce-i aduce zambetul pe fata si ii descreteste fruntea. E simplu. Nu va fie teama sa ridicati ochii spre inaltimi, luati-va inima in dinti si porniti la drum. Doar depasindu-va limitele ajungeti sa va cunoasteti cu adevarat!

Fericirea nu apare daca muncim mai mult, visam mai mult, mancam mai mult sau iubim mai mult. Ea e aici, aproape. Nu incercati s-o cautati in curtea altora caci nu acolo e drumul, uitati-va mai bine in sufletul vostru. Aici e raspunsul. :)

Pana nu demult, cineva mi-a zis ca norocul ti-l faci singur si ca depinde numai de tine ce culoare va avea viitorul tau. Totul tine de alegeri, mai mult sau mai putin importante. Ele ne ghideaza spre un anume drum si tot ele ne dau de inteles unde am gresit sau daca am procedat cum trebuia.

Dupa mine, alegerile trebuie facute cu cap, dar sa treaca mai intai prin suflet. Nu poti fii intru totul o persoana rationala pentru ca mereu vei tine seama de ceea ce simti, desi sustii ca nu dai doi bani pe sentimente.

Azi am realizat cat sunt de norocoasa. Am langa mine tot ceea ce iubesc mai mult si chiar nu fac referire la ceva material. Lucrurile cu pret fix isi pierd valoarea cand vrei sa le pui in balanta.. iar ceea ce atarna greu sunt acelea carora nicio unitate de masura nu le poate stabili pretul exact.

Rasul necontrolat, sunetul produs de bataile inimii intr-o imbratisare calda, o privire adanca si acele cuvinte rostite cu vocea tremuranda, incarcata de emotii.. e ceea ce face fiecare zi sa fie una mai speciala decat alta. Iar asta datorita tie.

El, ea .. joc de puzzle.

Azi vorbesc despre ea.

Nehotarata, vesnic dornica de atentie si rasfat, visatoare si complicata.

Plina de contradictii, continua sa-si zideasca existenta pe baza cartilor, filmelor bune si versurilor din melodii carora le gaseste mereu diferite interpretari, uitand deseori de lumea reala.

Desi o fire rationala, actioneaza impulsiv.. uneori e tacuta alteori vorbeste mult uitand sa mai puna si stop.

Inevitabil, la extrema cealalta isi face loc el.

Incapatanat, hotarat, pasional.

O iubeste, dar nu-si gaseste deseori cuvintele, evita raspunsurile.

Curios din cale-afara, vrea sa afle totul repede si acum.

Cerceteaza terenul, isi face planuri pe termen indelungat.

Ea traieste prezentul, viitorul o sperie.

Indragostita de ideea de iubire, o data ce o gaseste mereu se intreaba daca este suficienta.

Imperfecta, dar perfectionista pana-n maduva oaselor.

Neincrezator in cei din jur, se doreste a fi perfect.

Ea adora dusurile reci.

Vara, el uita sa-si dea sosetele jos.

Imprevizibila si greu de controlat, face des gafe.

Calm, diplomat, el citeste printre randuri cu perspicacitate.

Ei ii place sa despice firul in patru, rastalmaceste cuvintele pana le da o logica potrivita.

El prefera sa vorbeasca direct, concis, la obiect.

Cu sufletul pe tava, ea lasa o poarta deschisa tuturor.

Protejandu-si sentimentele, trairile lui sunt tinute ascunse.

Ea poarta amprentele degetelor lui pe piele.

Prin venele lui curge intreaga ei fiinta, iar fiecare suras, atingere, soapta e inca un prilej de a-i face inima sa bata mai tare.

[...]

Bizar cum extremele se atrag si urmeaza apoi a se completa intocmai ca piesele de puzzle, asa-i ? :)

Daca vreodata ai sa cazi ...

... am sa fiu acolo sa ma asigur ca nu atingi pamantul .

Azi sunt trista. N-am cuvintele potrivite si desi le-as avea, ele n-ar putea stinge vulcanul din interiorul meu. Sunt slaba, uneori obisnuiesc sa ma privesc cazand ca si cand trupul si sufletul ar face parte din decoruri diferite. Las ganduri neterminate, idei ce nasc sentimente provenite din suflet formand cuvinte ce se opresc pe marginea buzelor..

Ce nu se spune se vede in priviri .. cate lucruri ai fi vrut sa-mi spui oare si o traire potrivnica, greu de inteles te-a oprit?

Ai fi putut oare sa nu-mi ascunzi nimic si totodata sa simti ca tot ce ai zis nu e indeajuns ?

***

Sunt in asteptare. Dincolo de acum inca visez la acel moment in care sa-mi pot face loc pe deplin in casa sufletului tau. Sa nu-mi fie frig, nici cald sau teama. Sa fie liniste iar toate gandurile mele sa fie frumos asezate, fiecare la locul lui bine stiut.

E o iluzie poate, iluzie ce se doreste a fi realitate. Ecoul pasilor tai imi rasuna in minte. Detalii incurcate nu ma obosesc sa tin minte. Cand am sa ajung la tine, poate. Daca. Oare?

***

E aproape liniste. Soapte intr-un ocean de zgomot inca nu-mi dau pace. Sunt chiar bataile inimii mele care nu renunta. Nu stie. Nici macar nu vrea. Nu are de ce.

Deschide ochii! Priveste in jur si da-ti seama ca totul e mai simplu decat pare .. Chiar si atunci cand ne simtim noi mici, nu inseamna ca totul e mare!

Priveste iar, de data asta prin ochii mei. Uita-te la tine! Ai inteles acum ? Ce zic ei ... ?

Maybe it's intuition ..

.. but some things you just don't question.

D : Ce iubesc la tine se afla dincolo de privirea ta ..

A : Atunci priveste-te prin ochii mei si poate intelegi cat te iubesc si eu la randul meu.

Exceptand lipsa de inspiratie si neasteptatul blocaj pe moment, pur si simplu asta mi-a trecut prin cap cautand sa dau un raspuns la cele auzite (sau citite). Poate va pare infantil, imatur si oarecum siropos, dar pentru mine e cea mai simpla si calda insiruire de cuvinte legate intre ele cu un strop de suflet si multa iubire. Nu le-am avut niciodata cu matematica, deci nu pot vorbi in cantitati. Tot ce stiu e ca ma inrosesc precum o copila la 15 ani care descopera in banca un biletel nesemnat de la un potential admirator. Inca ma port ca un copil uneori, desi par un om mare, stiu ca mai am multe de invatat.

***

Va amintiti ultima postare? V-am zis eu ca am sa-mi revin! Ceea ce nu stiu e cat o sa ma tina asa, sper ca mai mult decat ultima data. Incerc si tin cu dintii de fiecare moment de optimism si inima-mi bate cu putere cand ma gandesc ca mai e putin. Nu stiu cat e teama de examen, facultate & so on cat e cea de necunoscut. De nou. De luat de la capat. Am sa revin cu o postare legata exclusiv de perioada asta iunie-iulie, momentan nu vreau sa intru iar in starea aia.

Later edit : Mi-am notat cateva idei in minte, ca pe hartie parca e greu de transpus, mereu lipseste ceva. Poate le voi scrie si aici zilele viitoare, va pup, aveti grija de voi!

Midnight.

" Si la tine visand, te ascund intr-un gand .. Aici mereu te am si langa tine sunt. "

Te-ai gandit vreodata ca vei reusi sa pui stapanire pe toate gandurile, trairile, visele mele? Poate. Poate nici macar nu ti-ai propus asta.

Ma trantesc in pat si privesc in neant, ma inchid intr-un vis unde nu e loc pentru altcineva decat pentru noi .. un vis ce se confunda cu realitatea ca si cand cele doua lumi ar fi una si aceeasi. E bizar cum poti ajunge sa primesti tot ceea ce-ti doreai si uneori sa-ti fie greu sa crezi in el.

Tocesc mina de creion pe o coala de hartie ce se umple cu fiecare gand ce duce la tine. Imaginatia-mi trece de limitele normale si mazgalesc apoi un cer foarte albastru si senin, reflectat in privirile noastre. Vreau apoi sa pierd notiunea timpului privindu-l cu mana in mana ta, realizand ca nu-mi mai trebuie altceva.

Ma ascund ulterior in privirea ta, ca de atatea ori cand simteam ca nu ma regasesc. Dar locul meu e acolo si intr-un tarziu am inceput sa inteleg asta. Uneori nu reusim sa ne cunoastem indeajuns decat atunci cand suntem pusi in fata propriilor limite. Eu mi le-am depasit pe ale mele si am invatat ca nimic nu e lasat la voia intamplarii.

Nu stiu insa incotro va merge totul .. dar stiu ca lucrurile sunt pe drumul cel bun, optimismul ce-mi pulseaza in vene nu ma lasa sa uit ca cineva e acolo langa mine. Prioritatile le am bine stabilite si stiu ca n-am sa renunt la nimic din ceea ce conteaza cu adevarat.

Mai e putin si totusi parca timpul se scurge mult prea greu. Obstacolul ce s-a pus de-a curmezisul il simt tot mai aproape. E un hop pe care trebuie sa-l depasesc, pentru ca pot s-o fac. Pentru mine, pentru tine .. pentru NOI.