joi, aprilie 21

Indeed.

"Sunt momente in viata in care oricum ar sta corpul, sufletul e in genunchi."


Heh .. Missed me? E funny cum ma intorc mereu aici cand am ceva pe suflet si nu ma simt auzita de cei din jur. Asa cum v-am obisnuit (probabil), in cele ce urmeaza am sa-mi pun pe tava ganduri, sentimente si alte mici nimicuri ce-mi strabat mintea la 12 jumatate noaptea. Damn! Parca e discurs prezidential.. Deci, revenim. Neah, n-are sens. Nu mai folosesc cuvinte frumoase, am sa ma rezum la strictul necesar pentru a-mi potoli macar un pic zbuciumul interior.

Oare cei care pretind ca sunt fericiti chiar simt asta? Sau e doar un cliseu de prost gust pentru 'a da bine' in ochii celorlalti ? Ma intreb insa, care e totusi scopul sa te agati de o idee in care nici macar tu nu crezi? Pe cine impresionezi? Sau altfel spus, pe cine incerci sa pacalesti ?

Nu dragilor, nu mi-e bine. Si culmea, nu am un motiv anume. De cateva zile imi trec tot felul de ganduri prin cap si oricat as incerca sa inteleg ce-i cu mine, parca mai rau ma afund. Ma simt precum o copila de 15-16 ani care trece prin faza aia a adolescentei in care nu se poate regasi. E frustrant, totusi. La aproape 19 ani ar fi trebuit sa trec de mult de momente d-astea. Sau poate nu am crescut atat de repede pe cat credeam.

Am inceput sa-mi pun mai multe intrebari decat de obicei iar cele mai multe se leaga de ceea ce voi face in continuare. Ma sperie ideea de viitor. Nu mi-a placut niciodata sa-mi fac planuri dinainte, ba din contra, am trait mai mult in prezent, bazandu-ma (in mod eronat) pe intamplari din trecut. Ceea ce ma sperie e gandul de singuratate, faptul ca nu-mi pot gasi locul de parca toate ar avea rostul lor bine stabilit iar eu sunt intrusul. Simt ca nimic nu-mi mai convine, lucruri ce-mi placeau, acum tind sa ma doara .. e bizar . Imi doresc totusi ca starea asta sa nu imi afecteze relatia cu ai mei nici cu alte persoane apropiate .. in special sa nu decad psihic acum ca vine bacul.

Asta nu se vroia a fii un post lung, dar iata ca atunci cand incep sa vorbesc uit sa mai si tac .. Ma retrag inapoi in pat cu o carte buna, tre sa-mi tin mintea ocupata cumva.

Pe curand! :*

6 comentarii:

Bianca Dobrescu spunea...

În aceeaşi situaţie-s şi eu, doar o lună şi gata, ce fioros sună şi scris!:-s

Alle spunea...

@ Bianca : Daa :-s .. deocamdata am mai depasit momentul, sunt mai 'vie', dar parca vad ca in apropierea bacului iar intru in starea aia .. :(

EA spunea...

Bacul e much ado about nothing, o sa vedeti!
Va urez multa bafta si ... vara e aproape!

Alle spunea...

@SS : Merci frumos Simi ! Asa sa fie .. abia astept vara

Te pup!

Anonim spunea...

Fericirea da, există. Se câştigă greu însă, şi dispare într-o clipită.. La fel cum un singur cuvânt poate să ţi-o aducă, o simplă expresie a feţei poate să ţi-o alunge.
Cu toţii trecem prin astfel de perioade. Nu trebuie să te simţi pierdută şi nu trebuie să intri în panică, pentru că te vei găsi la un moment dat! Ai nevoie de timp...

Alle spunea...

@ fleurrebelledenuit : Multumesc.. frumoase cuvinte. Incerc sa ma mentin calma, dar sunt multe multe ganduri care-mi trec prin cap. Anyway, toti trecem candva prin asta, o sa-mi treaca mie ! pup