Desertul pentru totdeauna

Buna seara dragilor! Fiind putin trecut de miezul noptii iar dupa cum stiti, inspiratia ma "loveste" tocmai atunci cand ar trebui sa dorm. Noroc insa ca astazi nu am cursuri si mai pot pierde cateva ore treaza.

Acum 2 zile am fost la biblioteca facultatii si profitand de permisul obtinut de curand am zis hai, sa imi iau si eu ceva de citit, satula fiind de toate textele teoretice cu care ne 'indoapa' profii. Stiu ca sunt necesare, ca doar pe baza lor ar trebuie sa incercam sa intelegem operele din bibliografie .. dar chiar si asa, pentru cineva cu destul de putina experienta in ale lecturii, ca mine, e mai complicat.

Nu o mai lungesc cu alte lucruri inutile, am sa scriu cu alta ocazie despre viata de studenta, deocamdata vreau sa ma "laud" ca imediat ce am pus mana pe Desertul pentru totdeauna, a maestrului Paler, nu m-am lasat pana nu am terminat-o. Si asta in 2 zile, daca nu punem la socoteala si noaptea nedormita devorand pagina dupa pagina. Desi am mai citit prin liceu Viata pe un peron si Scrisori imaginare ( pe care din lipsa de rabdare nu am terminat-o, am sa ma revansez cu prima ocazia ), nu le-am perceput atat de bine, nu le-am inteles cu adevarat esenta. Poate nici varsta nu m-a ajutat sau pur si simplu nu am fost indeajuns de concentrata in lectura.

Cert e ca aceasta carte m-a fascinat. N-am sa-i fac o recenzie intrucat nu dispun nici de cunostintele necesare nici de dorinta de a face o prezentare mai vasta. Cred ca acele cateva cuvinte spuse intr-un mod cat de cat obiectiv sunt de ajuns.

Ceea ce face din Desertul pentru totdeauna o scriere deosebita este chiar simplitatea cu care este scrisa, pasajele bine nuantate fara nevoia unor descrieri obositoare ( pe care eu personal le mai sar cand vine vorba de unele romane ) si geniul autorului care transpune in cateva pagini fragmente de suflet, trairi intense si mai ales nostalgia vremurilor petrecute in comuna natala, Lisa, loc ce si-a pus amprenta pe caracterul si personalitatea maestrului. Asa cum acesta afirma " Dar, probabil, fara a pierde nu învatam sa pretuim " si " Se pare ca iubim de fapt ceea ce ne lipseste" .. lucrurile care tind sa nu ne mai apartina capata o alta importanta, mult mai profunda, in sufletele noastre.

Impletind pasajele narative cu maxime si citate ce merita citite si intelese in adevarata lor esenta, cartea lui Octavian Paler este o lectura placuta, meditativa, o confesiune a unui maestru care daca ar mai fi fost printre noi, sigur ar fi continuat sa creeze adevarate lectii de viata, transpuse pe hartie.

Ca de obicei, mi-am transcris niste pasaje pe care as vrea sa le scriu si aici. Iata ce mi-a placut :

".. Nu pot pretinde ca soarta n-a fost indulgenta cu mine. Mi-a acordat suficient timp pentru a da existentei mele un înteles."

".. Caci reprezint categoria cea mai expusa si mai stupida : omul cu sentimente. Ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gândesc."

"Dar, oare, lucrul de care ne temem cel mai tare trebuie sa se întâmple întotdeauna?"

"-Chiar nu mai credeti in nimic? (..)

-Am crezut ca sensul vietii este chiar viata. Acum nu mai sunt sigur."

"Se pare ca iubim de fapt ceea ce ne lipseste."

"As putea consimti ca m-am iubit pe mine mai mult decât am iubit adevarul si ca de aceea, sunt în masura sa confirm ca regretele sunt uneori o forma, indirecta, de vanitate."

"Ca sa devii "ratat", trebuie sa fi avut niste visuri înalte, niste ambitii mari."

"Amestecul de orgoliu si timditate (..) era, înca de atunci, baza caracterului meu."

"Asa e si viata.(..) Te lasa sa crezi ca totul e normal si, pe neasteptate, îti pune gheata in gât."

"Tot ce se întâmpla se întâmpla fiindca asa trebuia sa se intâmple."

"Efortul de a râmane politicos ma oboseste."

"Dar, probabil, fara a pierde nu învatam sa pretuim."

"Melancolia nu cruta pe nimeni (..), între linistea sfintilor si furia nebunilor nu e decât o diferenta de diagnostic."

"Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar în care gasesti de toate, inclusiv nimicuri."

"Am mers prin viata ca pe o strada plina de câini, fara sa iau în mâna nici o pietricica, sa ma apar. Asa ceva se plateste. (..) într-o zi vei afla si tu ca nu moartea e greu de înfruntat, ci viata."

"Destinul, cred eu, ne e, în buna masura, decis de firea cu care ne-a înzestrat ereditatea."

"Din pacate, nimic în viata nu poate fi luat de la capat."

"Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facând greseala sa le cauti, le pierzi."

".. fiindca într-un desert amagirile n-au capat."

"Caci iti trebuie, cu siguranta, niste calitati anume pentru a fi cinic."

"Ma uit, parca, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumatate, strain."

"Nici o oboseala sufleteasca nu se compara, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola."

"A aparut in viata mea din senin si a gasit modul cel mai violent de a ramâne."

"Progresul interior e însotit, uneori, de regres interior."

"Singuratatea, afla de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singura fiinta. Una care te poate ridica sau nimici."

"Daca poti sa-mi aduci bucurie sau tristete, înseamna ca sunt în mâna ta. (..) Daca ai fi perfect, n-as avea niciun merit ca te iubesc."