dedicat tie.

Am si eu o nelamurire. Dupa tine, faptul ca cineva tine la tine si vrea sa te ajute iti da cumva dreptul sa iti bati joc de tot ce'i in jurul tau .. sa calci in picioare fara a'ti pasa ?

Credeam ca iti fac un bine. Credeam ca astfel iti puteam demonstra ca eu cred in tine, ca iti sunt alaturi neconditionat. Desi eram criticata ca mereu iti tin partea, nu am vrut sa ascult. Te'am ales pe tine. Si tu ce ai facut ? Nu ti'a pasat. Atata timp cand tu esti bine mersi, ce mai contez eu ? Eventual puteai sa anunti ... 'bai proasto .. uite asta e situatia .. daca te suna tata, spune'i urmatoarea varianta ... '. Nu ma lasa pe mine sa ghicesc ce ar trebui sa spun sau nu. Nu ma obliga sa apelez la cele mai stupide metode pentru a scapa de un telefon nedorit. Caci nu imi sta in caracter. Nu ca ar fi prima oara, sunt obisnuita cu 'tratamente' d'astea. Dar si 'folositul de cineva' are o limita. Eu am o limita. Tu ti'ai depasit'o de mult, se pare.

Si ce ma doare cel mai rau, e ca la momentul respectiv nu i'am dat dreptate celui care imi vrea cu adevarat binele. Acum vad lucrurile clar si limpede. Si imi pare rau ca am pus la indoiala vorbele sale. Mi'a spus bine ce mi'a spus, desi mi'a fost greu sa accept. Dar vezi tu ... proasta nu sunt eu, ci tu .. pentru ca ai impresia ca asa se rezolva lucrurile, pe baza minciunilor si egoismului. Mai gandeste'te, draga mea, caci ai timp. Asa ca tac, zambesc si iti spun ca NU am sa fiu aici mereu. Nu meriti!

...