miercuri, noiembrie 5

lonely.


' Pe masura ce trece timpul .. realizam ca suntem inconjurati de cunostinte, nu de prieteni'

Suntem singuri. Undeva cufundati in ganduri care vin de'a valma, deseori fara sens. Poate nu mereu simtim acest lucru, dar in cele mai multe cazuri, realitatea nu sta deloc departe de aceste afirmatii.

Toti le au pe ale lor. Asa ca nu va asteptati sa fiti bagati in seama cand e ceva neinregula cu voi. Eventual ar trebui sa va multumiti cand va sunt adresate intrebari de complezanta ..'esti ok? .. te pot ajuta? .. nuu..ca ai tu ceva'. Ah! Cat nu le sufar!

Consider ca nimeni nu te intelege mai bine decat tu insuti. Tu stii ce te doare, ce iti lipseste, ce iti doresti si mai presus de toate, ce e cu adevarat in sufletul tau. Desi ai putea explica prin cuvinte ..uneori si acelea sunt de prisos .. creandu'se confuzii. Asa ca mai bine o tii pentru tine. In fond, cui ii pasa cu adevarat ? :)

La prima impresie, tuturor le pasa, toti iti sunt prieteni, insa doar cu numele si pe termen limitat. De ce? Pentru ca in orice exista un interes. Si fiecare si'l cunoaste pe al sau. Iar in momentul cand interesul dispare, pentru unii .. prietenia nu mai are valoare .. asa ca se destrama usor. Nu generalizez .. recunosc, exista si cei carora chiar le pasa .. insa dispar tocmai atunci cand ai cea mai mare nevoie. Pacat.


*de'as incerca sa spun tot ce am in gand ..as ajunge demna de mila
*nesiguranta asta ma omoara (eh,vorba vine)
*faci tot posibilul sa ma enervezi, si nici macar nu vezi asta
*nu ai inteles nimic si nu o vei face
*si nu, sa nu crezi ca mereu va fi asa.

...

Un comentariu:

Marius_Black spunea...

¿Debo sonreír porque somos amigos? ¿O llorar porque nunca seremos más que amigos?

Read and reflect :)