sâmbătă, noiembrie 1

Retrospectiva.


Sunt momente cand ma incearca o stare d'aia de melancolie, si incep sa imi amintesc toate cele trecute. Intamplarile, vorbele si persoanele pe care le'am intalnit, toate m'au marcat intr'un fel sau altul, schimbandu'mi poate mentalitatea si felul de'a fi.

Cred ca de la viata avem mereu ceva de invatat. Din fiecare zi ce trece, se desprinde cate o povata. Ramane de vazut daca vom reusi sa punem totul cap la cap, sa vedem ce am facut si ce mai trebuie sa facem, sa ne vedem greselile si sa incercam sa nu le repetam.

Desi a trecut o luna de cand am implinit frumoasa varsta de 16 ani, uneori tind sa cred ca am ceva ce ma deosebeste de cei din jur. Modul de gandire. Am invatat cate ceva. Poate putin, poate totul. Insa stiu ca intotdeauna va fi loc de mai mult, si de ce nu .. mai bine.

Am invatat ca anumite decizii iti pot schimba complet viata. Am invatat ca intr'o singura clipa poti pierde tot ce ai daca nu stii ce sa alegi .. am invatat ca atunci cand esti suparat, nu ai dreptul sa fi si rau cu cei din jur, caci totusi .. ce vina au acestia pentru nefericirea ta ? ...Am invatat ca indiferent de situatie, trebuie sa ai curajul sa spui ceea ce simti fara sa te mai gandesti la consecinte, uneori mai tarziu poate fi inutil. Am invatat ca prietenii adevarati dispar in numar considerabil, ca o prietenie ce dureaza de ani buni se poate stinge pe zi ce trece cate putin .. sfaramandu'se de tot.

Privind in urma, recunosc .. simt o usoara tristete. E sentimentul acela cand stiu ca daca as fi fost altfel la timpul respectiv, poate alta ar fi fost povestea. Caci viata fiecaruia este o poveste. Nu una cu zane si fat'frumos, ci una reala. Nu mereu suntem noi cei care ne'o construim. Intr'adevar, stiu ca sunt ocazii pe care singuri ni le creem, situatii pe care le putem evita, persoane la care ajungem sa tinem daca ne propunem. Dar nu mereu functioneaza. De cele mai multe ori, lucrurile sunt pentru ca sunt menite sa fie. Si de ceea ce iti este frica, nu ai cum sa scapi. Nu imi place sa spun asta, insa am momente cand incep sa cred in destin. Poate undeva exista o carte cu viata fiecaruia, fiecare capitol anuntand ceva nou ce urmeaza sa aiba loc. Desigur ca e o aberatie, sau poate nu.

Nu cred in coincidente. Cred ca totul se intampla cu un motiv precis, bine stabilit. Bine, exista si nenumarate exceptii. Din pacate, in cazul meu n'au fost exceptii :)) . Povestea a fost ca si trasa la indigo. Insa rolurile s'au inversat.

Si cum imi place mie sa deviez mereu de la subiect ... mai am de adaugat cate ceva. Iubesc noaptea :x .. Iubesc faptul ca pot sta linistita la mine in camera ascultand cate'o melodie pe care stiu sigur ca dimineata nu o voi mai suporta. Imi place ca pot spune ce vreau. Imi place ca noaptea am mai multa inspiratie in ceea ce priveste articolele. Noaptea nu sunt niciodata cum sunt ziua, si invers. Pot zambi natural, fara sa ma stresez ca dantura mea nu e cum mi'as fi dorit. Pot fi cum vreau.

Noaptea nu imi pasa. Insa pe tine te iubesc.

__________________________________________

Am facut o obsesie pentru cateva melodii. Vi le las aici.



whos gonna love you-pcd.mp3 - pussycat doll

I Hate This Part Right Here - Pussycat Dolls

i dOnt nEed a MaN - Pussycat Dolls

Nu's o fana a lor. Dar astea suna chiar bine. Mersi Geo :*

V'am pupat! Ne mai auzim.

2 comentarii:

Marius_Black spunea...

There's a reason why people say we shouldn't expect too much,no one wants to see someone they care about end up disappointed.We instinctively act to protect our own from being hurt, and do what we can to make the right choices for people we love.But the reason we have expectations in the first place, is because we want to aim as high as we can. Because when you love someone, there's no limit to what you can accomplish.

Alle spunea...

@marius : genial spus.