Sick and tired.

Obosesti sa simti, sa duci dor, sa alergi in stanga si-n dreapta intocmai ca un copil dupa jucarii .. si tot precum un copil, nu te poti hotara pe care o vei alege intr-un final, pe toate nu le poti avea .. oricum ai da-o .. tot vei pierde ceva.
Inutil, fara rost, lipsit de sens. Paradoxal insa, nimic nu e intamplator. Insa care-i scopul?
Poate ai vrea sa fugi, insa e ceva ce te trage inapoi. De ce sa negi? Pentru ce sa lasi totul sa se stinga?
Obisnuim sa ne ducem traiul mult prea grabit, pierdem din esenta unor lucruri deseori vitale. Dar nu intelegem. Si nici n-o vom face.
Ok, te detasezi pe moment. Faci o plimbare, iesi cu o amica la tigara, te apuci de o carte noua incercand astfel sa-ti tii mintea ocupata. En vain.
Intr-un final vine seara, acel moment cand esti doar tu cu tine, cu framantarile si tot soiul de ganduri. Nici macar nu stii cand ai ras din toata inima ultima oara. Mai simti ca-ti curge sange prin vene?

Eu am obosit.
Si s-o ia naiba de raceala. :(