Tipic mie.

" Astazi poa' sa ti se para totul de cacat
Maine poate n-o sa vezi totul asa de deplasat
Tre' sa ai puterea sa mergi in continuare
Speranta iti ramane pan' la ultima suflare.. "


Nu stiu daca e de bine sau rau, dar pe masura ce ma gandesc la ce-a fost, la fazele urate prin care am trecut .. simt o maaaare usurare. Mii de intrebari si ganduri imi tot dau tarcoale insa tot la aceeasi concluzie ajung. Mi-a prins bine. Din toate ce-au trecut, nu regret nimic. Si chiar de-ar fi sa pot da timpu` inapoi, n-as putea sa schimb ceva .. desi recunosc ca mi-as dori sa ma intorc la 15-16 ani avand mintea de acum. Caci vedeti voi, blogul acesta tot din acelasi motiv l-am inceput .. cu scopul de a ma descarca, etc. Simteam neputinta, pariam ca oricate as scrie, nimic nu ar fi indeajuns .. dar n-am vrut sa ma opresc
.
Sunt realista, cu mult optimism in esenta si incerc pe cat posibil sa-mi tin in frau partea negativista. Dau curs liber imaginatiei si nu mi-e teama de noutati. De multe ori ma simt la pamant, alteori parca explodez de energie pozitiva .. dau dintr-o extrema in alta, echilibrul il ating foarte greu. Intr-o stare perfecta n-am sa pot spune niciodata ca sunt, mereu vor exista situatii in care vrem nu vrem, suntem pusi la diverse incercari. Vedeti voi, viata e precum un drum de munte .. acum urci, apoi in secunda urmatoare incepi sa o iei la vale. La carma drumului tau nu poti fi decat tu, n-ai motiv sa lasi pe altii sa te conduca sau sa-ti dirijeze viata.

Am invatat ca oricat de mult ai suferi, lumea isi urmeaza cursul firesc, nu se opreste nimeni in loc pentru tine. Si asta ma ambitioneaza. Mi-a intrat in reflex sa zambesc, si asta mi-e cea mai buna 'terapie', desi uneori e dificil, rasul iti da un anume impuls pentru a te ridica singur cand esti daramat. Caci nimic nu e pentru totdeauna, cum de altfel nici iubirea . insa nu exista necaz peste care sa nu poti trece daca ai vointa si incredere.

La un moment dat, totul se schimba, capata o alta forma si realizam ca dupa vanturi si ploi, in final tot pe noi ne avem. Pe noi si pe cei care n-au uitat niciodata sa ne fie alaturi cand am avut nevoie de ei. Cei care au stiut mereu de unde au plecat .. incotro s-au dus si unde se afla. Plus de asta, sunt constienta ca nu poti obtine mereu ceea ce vrei, dar macar ramai cu multumirea sufleteasca ca ai incercat. Asta e tot ce conteaza pana la urma..