marți, august 3

Avalansa.


Nu stiu. Nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele.
Diverse fraze fugare imi mai trec prin minte, dar nimic concret.
Cum voi putea reusi sa-mi urmez visul privind cariera daca nici cand vorbesc despre propriile-mi sentimente nu sunt in stare sa scriu?
Ma intreb adesea ce gandesti, ce porti in suflet si ce loc am eu acolo. Daca am.
Cei din jur toti par a stii finalul unei povesti care poate inca nici nu a inceput.
Am senzatia ca ma lupt cu o lume intreaga cand de fapt singurul meu oponent sunt chiar eu.
In mintea mea e o intreaga revolutie in cadrul careia taberele rivale nu semneaza niciun armistitiu dar nici nu dau semne ca ar inceta lupta.
Rutina.
Nopti albe si ganduri infinite.
Si nu, singuratatea nu o umple lumea, ci o singura fiinta.

2 comentarii:

R α l u ú ׃ ჯ spunea...

frumos.:)

Ralu spunea...

foarte,foarte fain:D!
pacat ca exista astfel de momente..pe mine ma descurajeaza destul de tare.

whatever:) toate trec!