Avalansa.

Nu stiu. Nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele.

Diverse fraze fugare imi mai trec prin minte, dar nimic concret.

Cum voi putea reusi sa-mi urmez visul privind cariera daca nici cand vorbesc despre propriile-mi sentimente nu sunt in stare sa scriu?

Ma intreb adesea ce gandesti, ce porti in suflet si ce loc am eu acolo. Daca am.

Cei din jur toti par a stii finalul unei povesti care poate inca nici nu a inceput.

Am senzatia ca ma lupt cu o lume intreaga cand de fapt singurul meu oponent sunt chiar eu.

In mintea mea e o intreaga revolutie in cadrul careia taberele rivale nu semneaza niciun armistitiu dar nici nu dau semne ca ar inceta lupta.

Rutina.

Nopti albe si ganduri infinite.

Si nu, singuratatea nu o umple lumea, ci o singura fiinta.