Povestea oricui.

"Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns." Octavian Paler.

Uitandu-ma pe un oarecare site cu versuri si diferite citate .. mi-au atras atentia cuvintele de mai sus. Uhmm .. de cate ori n-am simtit ca e de datoria noastra sa parem puternici in ochii celor din jur ? Cat de des ne-am complacut in aparenta pentru a ascunde ceea ce suntem cu adevarat ? Adevarul e ca suntem slabi, unii accepta asta, fara sa realizeze ca se pot afunda tot mai mult pe zi ce trece .. iar altii tind sa depaseasca situatia, dominati de multa vointa.

Taria de caracter se construieste, e slefuita in timp si devine ceva de care trebuie sa tinem cu dintii. Intamplarile petrecute de-a lungul vietii, experientele acumulate impletite cu dezamagiri de tot felul ne pot face mai puternici sau dimpotriva, ne pot darama psihic. Aici cred ca intervine si increderea in sine, acea forta launtrica care da putere, ajuta la formarea caracterului si de ce nu, al viitorului. Mereu m-am intrebat cum reusesc unii oameni sa aiba atata sucees. Fie ca ma uitam la televizor, citeam cate-o revista sau priveam in cercul meu de prieteni .. peste tot ieseau in evidenta persoane implinite, debordand de o energie aproape molipsitoare. Initial tindeam sa cred ca banul era la carma tuturor aceste aspecte pozitive, insa si pentru a obtine bani ai nevoie de anumite calitati. Si aici vorbesc de cei obtinuti pe cinstite, deci tot ce e inclus in categoria politica, ciobani si alte d-astea iese din discutie. No offence, dar si eu sunt una din cei care nu inghite prea multa prostie pe metrul patrat.

Buun. Revenim. Am realizat ulterior ca motorul, daca il pot numi asa, acel ceva ce sta la baza reusitelor personale, indiferent de plan, sentimental sau profesional este o doza mare de incredere in sine. Nu suntem perfecti si nici nu cred ca am vrea sa fim. Perfectiunea e precum un cristal asezat pe varful unui munte, la cea mai mica miscare sau adiere de vant tinde sa se clatine, apoi sa cada. Plus ca din punctul meu de vedere, perfectiunea este ceva vazut doar in aparenta, obtinut pentru 'a da bine', nicidecum pentru a te implini pe tine ca persoana si a te face cu adevarat fericit. Privind exemplele din mass-media, chiar si cazul regretatei Madalina Manole .. vedem ca acea masca de persoana perfecta, cu o viata si o familie perfecta este doar atat, o masca si nimic mai mult. Nu putem stii exact ce anume se afla in sufletul cuiva care desi poate moare pe dinauntru, refuza sa strige dupa ajutor si se complace in situatia de a afisa un zambet de invidiat, care la prima vedere nu sugereaza deloc amaraciunea aflata in spatele lui.

Mi s-a spus mai demult ca sunt mai puternica decat cred. Sau decat as parea la prima impresie. Avand dese momente in care efectiv nu ma recunosteam, imi puneam problema 'oare eu chiar pot face asta?' sau 'am putut eu sa spun asta?'. Am inteles apoi ca totul tine de maturizare. Am aproape 18 ani dar nu ma simt ca atare. De fapt imi place sa cred ca inca exista copilul din mine si acolo va ramane.

Legandu-ma (iar) de citatul de la care a pornit simpla idee de a mai scrie (stiu stiu ca am abandonat blogul, trebuie sa ma revansez in primul rand fata de mine), taria de caracter nu trebuie sa fie ceva cu care sa te falesti in fata celorlalti. De cele mai multe ori, persoanele din jur ce par a-ti fi prieteni neconditionati sunt acolo doar la bine, cand strigatul tau este unul maret, ce arata ca esti puternic, cu aptitudini de lider. Dar cand e puternic e strigatul celui invingator comparat cu cel al carui suferinta a pus stapanire pe intreaga lui fiinta? Eu tind sa cred ca paleste considerabil. :)

Nu stiu cum as putea concluziona, as putea sa petrec toata noaptea argumentand de una singura pe subiectul asta, reusind sa nu numai sa devin plictisitoare ci si sa imi iau a2a pereche de ochelari :)) glumesc, n-am decat 0,25+ de care sper sa scap repede. In putine cuvinte, vointa care e legata de taria de caracter e ceva ce se invata .. si nu de gura celorlalti .. ci pentru noi insine, pentru a ne respecta, a ne iubi si a avea incredere in propria persoana ..caci intr-o lume in care toti isi vad doar propriul interes, tu esti singurul pe care te vei putea baza mereu .. propriul tau stapan. :)

" Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa. " Octavian Paler.