Daca vreodata ai sa cazi ...

... am sa fiu acolo sa ma asigur ca nu atingi pamantul .

Azi sunt trista. N-am cuvintele potrivite si desi le-as avea, ele n-ar putea stinge vulcanul din interiorul meu. Sunt slaba, uneori obisnuiesc sa ma privesc cazand ca si cand trupul si sufletul ar face parte din decoruri diferite. Las ganduri neterminate, idei ce nasc sentimente provenite din suflet formand cuvinte ce se opresc pe marginea buzelor..

Ce nu se spune se vede in priviri .. cate lucruri ai fi vrut sa-mi spui oare si o traire potrivnica, greu de inteles te-a oprit?

Ai fi putut oare sa nu-mi ascunzi nimic si totodata sa simti ca tot ce ai zis nu e indeajuns ?

***

Sunt in asteptare. Dincolo de acum inca visez la acel moment in care sa-mi pot face loc pe deplin in casa sufletului tau. Sa nu-mi fie frig, nici cald sau teama. Sa fie liniste iar toate gandurile mele sa fie frumos asezate, fiecare la locul lui bine stiut.

E o iluzie poate, iluzie ce se doreste a fi realitate. Ecoul pasilor tai imi rasuna in minte. Detalii incurcate nu ma obosesc sa tin minte. Cand am sa ajung la tine, poate. Daca. Oare?

***

E aproape liniste. Soapte intr-un ocean de zgomot inca nu-mi dau pace. Sunt chiar bataile inimii mele care nu renunta. Nu stie. Nici macar nu vrea. Nu are de ce.

Deschide ochii! Priveste in jur si da-ti seama ca totul e mai simplu decat pare .. Chiar si atunci cand ne simtim noi mici, nu inseamna ca totul e mare!

Priveste iar, de data asta prin ochii mei. Uita-te la tine! Ai inteles acum ? Ce zic ei ... ?