Hmm .. sa zicem ca n-am mai scris de mult .. asa .. din suflet. De obicei genul asta de articole ies cele mai frumoase, atunci iti lasi inima sa gaseasca cuvintele potrivite. Si nu ma refer doar la chestii siropoase si roz, am depasit de mult momentul cand visam la basme, fat frumos si alte lucruri. Nu prea ma simt in largul meu. Nici macar in propria-mi camera. N-am rabdarea necesara nici macar sa citesc. Parca-mi lipseste ceva si nici macar nu stiu ce. Plus ca a inceput deja perioada tezelor si stresul se resimte (sper doar sa nu imi mai cada parul :-s).
Desigur ca vreau o pauza. Vacanta. Zile libere. Greva. Orice. Si sala .. cat mai multa. :)) Nu reusesc sa ma concentrez la nimic, nimic nu-mi convine si mai am momente asa cand mintea mea o ia razna complet si isi imagineaza tot felul de scenarii, care mai de care mai imposibile si mai bizare. Imaginatia mea bogata n-are limite. In mine e ca si un vulcan ce sta sa erupa. Uneori ma enervez fara motiv, alteori nu sunt in stare sa schimb doua vorbe. Si nici macar nu sunt deprimata, suparata sau ceva de genul. Nu cred ca exista o definire anume pentru sentimentul ce ma incearca. Am inceput sa iau lucrurile mult mai simplu, fara sa le intorc pe toate partile .. insa a ramas ceva ce inca nu-mi da pace. De ce un lucru ce il credeai ca si al tau, tinde sa devina si mai indepartat .. insa cu trecerea timpului realizezi ca de fapt nu de el aveai nevoie, ci doar te agatai de respectivul lucru pentru a nu mai visa la un altul ? Si culmea, realizezi ulterior ca totul e o conspiratie impotriva ta .. si ca de fapt niciun alt lucru nu-l poate inlocui pe cel la care ai visat initial. Brusc te simti cuprins ca intr-un labirint a carui iesire este destul de greu de gasit. Uneori cedez, desi refuz sa fac asta. Ca in orice poveste, sunt personaje diverse. Pe aceasta incerc s-o spun pe un ton optimist desi ale ei origini sunt undeva la polul opus. Unui singur personaj nu ii pot da drumul, insa nu stiu de ce. Poate ca misiunea lui s-a incheiat de mult .. dar poate inca nici nu si-a inceput-o. Are capacitatea de a ma face vulnerabila insa in acelasi timp ma intareste. Cu toate astea .. e mai putin decat se crede dar mult mai mult decat as vrea. Uuuff .. pe bune de n-am obosit. Si nu fizic. Pur si simplu psihic. E frustrant sa ajungi mereu in aceleasi situatii idioate .. intorcandu-te apoi de unde ai plecat. Hmm .. si doar ce spuneam ca mi se rupe de trecut. Se pare ca lui nu i se rupe inca de mine .. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu