sâmbătă, februarie 20

Matinal.


Ti-ai facut simtita prezenta inca de la ivirea zorilor, cand eu eram undeva la granita dintre vis si realitate si ma agatam cu ultimile forte de cele mult prea putine clipe in care totul era asa cum imi doream. Cand am auzit telefonul, mai precis inconfundabilul ton de apel de la mesaj 'miauuuuu' aveam doua variante. Sa il ignor, sa ma intorc pe partea cealalta si sa adorm la loc sau sa ma enervez si sa ma uit cine a avut super ideea ma trezeasca. Dar .. uitandu-ma la expeditor si mesajul in sine .. n-a mai contat nici somnul nici nimic. M-am ridicat in capul oaselor.. si pana am plecat, lucrurile si-a urmat cursul considerat (poate) firesc.

Ce-mi doresc acum? Sa fur o clipa, un minut. Mai mult nu vreau si nici nu pot. Am nevoie doar de o fractiune de secunda sa inteleg ca ceea ce se intampla este inca o dovada ca in mainile destinului suntem precum praful in lumina soarelui. Insemnificativi. Dar totusi contam. Destul de putin ca sa stim ca nu voi fi niciodata de capu` nostru,nici nu vom avea propria independenta si suficient de mult pentru a crede ca atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, sansele de a-l obtine exista. Intrebarea e .. cu ce pret ?

2 comentarii:

Claudia spunea...

Superb articolu'. Profund. m`ai pus pe ganduri...

Alle spunea...

@Claudia : :">