Dilema.

Nu stiu cum sunt altii .. dar eu cand incerc sa ajut, in special cand ma regasesc in problemele altora ma apuca o anume revolta. De ce exista un gen de persoane .. din categoria 'jos palaria' de care au parte numai cei pe care nu ii merita ? Mai mult .. ma uit si jur si ma simt ca intr-un joc d-ala stupid .. unde n-ai adversari si te lupti de unul singur, cu tine insuti. Nimeni, dar absolut nimeni n-are parte de ceea ce merita cu adevarat . .are ba mai mult, ba mai putin. Si totusi vietile lor sunt vazute ca fiind perfecte. Si se mai spune ca fiecare primeste ce merita. Uhmm .. inseamna ca ma pot include cu usurinta printre persoanele care nu merita nimic. Rien.
De ce trebuie sa fii un jeg de om pentru a face parte din lumea lor? Iar ceea ce pentru noi e normal, in ochii lor e vazut ca ceva lipsit de sens. Nu-mi pasa ca-s anormala intr-o lume in care aparentele sunt dominante, vreau doar sa primesc ceea ce merit. Un prieten bun mi-a zis sa am rabdare .. eh .. uite ca si aia poate ajunge la o limita. Tot ce vreau insa e sa nu-mi pierd increderea .. ca daca raman si fara aia .. atunci chiar ma pot considera un om nul. Nu dramatizez, pentru ca privind la toate cacaturile din jur, ma pot considera inca norocoasa.
Vreau sa sper .. trebuie sa sper .. ma agat cu dintii de fiecare moment de visare .. si nu mai las sa-mi scape nicio ocazie.
Cum spunea si el niciodata, dar niciodata nu incerca sa ajuti pe cineva sa se maturizeze. Si asta pentru ca fiecare dintre noi trebuie sa treaca prin anumite etape pentru a se maturiza. Ca si o casa .. mai intai fundatia .. apoi usor usor, cu fiecare caramida aceasta devine mai mare si mai puternica. La fel suntem si noi. Suntem facuti de asa natura incat, pe masura ce trece timpul, suntem obligati sa luam cate ceva din fiecare lucru care ne inconjoara, sa tragem invatatura. Chiar daca despicam firul in patru .. cred ca orice dilema are mai devreme sau mai tarziu si un raspuns. Problema e ca .. e mai greu de gasit decat de inteles. Sau invers?