and I'm gonna make my own mistakes.

Yep .. ca tot mi s-a spus ca n-am mai scris de uhmm .. 3 zile (?!)..m-am gandit sa mai dau si p-aici . si asa .. cred ca asta-i singurul mod in care ma descarc, vorbind singura :)) .. bine . fara excese ca dupaia o iau razna (mai rau decat sunt).

Ce sa va mai impartasesc .. pai . sa spunem asa .. ma caracterizeaza o stare mai mult decat idioata .. cu nervi intinsi la maaaaxim. Câh! Urasc cu desavarsire sa ma simt judecata din toate partile, sa mi se spuna mereu 'ha, iar ai gresit!', 'vai, de ce nu gandesti matur?', sa tot repet ca nu am nevoie de ajutor, iar apoi sa mi se reproseze ca nu apreciez ca mi se vrea binele. Dragilor, eu inteleg. Desi considerati ca vorbiti degeaba si va 'bateti capul de pomana' cu mine, eu sunt mai mult decat constienta ca toate sfaturile si sugestiile n-ar trebui sa faca altceva decat sa ma ajute sa trec peste tot soiul de probleme & co. Dar nu-i atat pe simplu pe cat credeti voi. De ce ? Pentru ca nu e usor sa te simti mereu prins undeva la mijloc, incercand sa impaci pe toata lumea, nu e usor sa vrei sa faci bine, si sa ajungi sa faci numai rau celor la care tii, nu-i usor sa vrei ceva si sa nu poti savarsi acest lucru .. asa cum nu e usor nici sa lupti zilnic cu tine .. prizonier intre ganduri, imagini, amintiri cat si intrebari fara rost si raspuns.

Poate ma credeti sarita de pe fix, si nu va condamn. Uneori nici eu nu ma recunosc in fapte si gesturi. Dar de un lucru sunt convinsa si nu cred ca-mi voi schimba parerea. Oricat de ridicole sau deplasate ar parea ideile mele, n-am de gand sa ma las condusa, influentata sau cum vreti s-o spuneti. Cu atat mai putin daca gresesc. Vreau sa fiu eu cea care face totul pe dos, intr-un mod impulsiv (de altfel caracteristic in majoritatea situatiilor), cea care greseste apoi ii pare rau. Pentru ca acesta-i singurul mod in care ma voi maturiza intr-un final. Invatand din greseli si daca se mai poate, reparandu-le. Nu mentalitatea impusa de ceilalti te schimba, ci doar ceea ce intelegi tu ca e bine pentru tine, ceea ce consideri ca te va ajuta pe viitor. Desigur ca prietenii au rolul lor, insa (evident ca voi parea egoista) acestia au si asa zisa datorie sa te accepte asa cum esti, cu bune si rele. Cam asta imi doresc si eu .. cu alte cuvinte .. lasati-ma in pana mea .. chiar daca gresesc .. am sa vad si asta intr-un final ... poate ca nu sunt suficient de matura, poate gandesc al dracu de prost .. dar niciodata n-am obligat pe nimeni sa ma accepte.

" don't think you can tell me what to think .. I'm the one who knows what's good for me .. Gonna take the road I wanna take .. and I'm gonna make my own mistakes. "

Acum incep sa tin si la mine. Simt ca incep subit sa devin o egoista. Nu stiu daca e motiv de bucurie sau de dat palme. Dar vreau sa recuperez timpul pierdut .. considerand ca am dreptul macar la o mica parte din atentia pe care o ofer. Vreau sa invat sa ma accept, sa ma pretuiesc, sa castig batalia cu mine insami. Chiar vreau s-o fac.

Si recitind cele scrise mai sus, desigur si in articole anterioare .. observ cu o surprindere placuta ca m-am schimbat. Desi nu mi-am dorit asta, am facut-o crezand ca lucrurile vor sta altfel [...] .. totul e la fel, insa mie mi-a prins bine. Multumesc '...' .. chiar si pentru atat. :)

Aaa . sa nu uit. A inceput si scoala :> Nea Raducu ruleaza, as usual. (poate-mi da iar 5 ..)