" Pentru prima data, dupa mult timp, nu stiam la ce sa ma astept a doua zi dimineata. "

Uhmda .. cred ca era timpul sa scriu si eu despre noua mea (mare) obsesie. Twilight .. sau pe romaneste 'Amurg' .. mi-a ajuns la inima. Filmul mi-a placut .. Robert Pattinson e baza :x .. in rest nu mi s-a parut nimic iesit din comun. Cartea insa, e incomparabila. Am citit primul volum intr-un ritm rapid, curioasa fiind ce se va intampla mai departe. Nu am cartea acasa, e imprumutata .. caci vroiam sa postez (cu intarziere) cateva citate. Momentan citesc Luna Noua (New Moon), al doilea volum al seriei .. care pana acum mi se pare ceva mai bun decat primul, e mai altfel .. mai profund. M-am oprit asupra capitolului pe care tocmai l-am terminat .. 'Trezirea' .. Ce mi-a placut mie mult .. :


" ...Am tinut-o pe Jessica de vorba la reclame ca sa le pot ignora mai usor. Dar m-am impacientat cand a inceput filmul. Un cuplu tanar se plimba pe plaja, tinandu-se de mana si vorbind despre afectiunea lor reciproca cu o falsitate gretoasa. Am rezistat impulsului de a-mi acoperi urechile si de a incepe sa mormai. Nu platisem sa vad un film romantic.
- Credeam ca am ales filmul cu monstrii, am soptit eu Jessicai.
- Pai, este filmul cu monstrii.
- Si atunci de ce nu mananca nimeni pe nimeni ? am intrebat eu cu disperare ... "

...

".. Nu vedeam niciun motiv sa imi fie teama. Nu-mi puteam inchipui niciun lucru de care ca imi mai putea fi frica, cel putin nu fizic. Este unul dintre putinele avantaje atunci cand pierzi totul .. "

" .. -Bella, opreste-te chiar acum!
Muschii mi se blocasera imediat si imi inghetara. Pentru ca nu vocea Jessicai fusese cea care ma mustrase acum. Era o voce furioasa, frumoasa - fina precum catifeaua chiar si asa iritata cum era. Era vocea lui - aveam o grija incredibila sa nu-i rostesc numele nici macar in gand - si am fost suprinsa ca la auzul ei nu am cazut in genunchi, si nici nu m-am tavalit pe jos din cauza durerii provocate de pierderea lui. Dar nu simteam nicio durere, absolut deloc. "

" Am trecut in revista toate posibilitatile. Prima : eram nebuna. Asa ii numeau oamenii obisnuiti pe cei care auzeau voci. Posibil. A doua posibilitate : subconstientul meu imi dadea ceea ce credea ca am nevoie. Aceasta se numea indeplinirea dorintei - o alinare temporara a durerii, prin adoptarea ideii incorecte ca lui ii pasa daca traiam sau muream [...] Nu aveam voie sa ma gandesc la el. Era un lucru cu care incercam sa fiu foarte stricta. Bineinteles ca mai cedam, doar eram om. Dar reuseam din ce in ce mai bine sa fac asta, asa ca puteam evita deja durerea de cateva zile consecutive. Trocul era amorteala nesfarsita. Intre durere si nimic, alesesem nimicul.

[...] Mi-am facut griji - tarziu in noapte cand epuizarea provocata de lipsa de somn imi distrusese sistemul de aparare - ca ar putea disparea totul. Ca mintea mea era ca o sita si ca intr-o zi nu o sa mai fiu in stare sa-mi amintesc culoarea ochilor lui sau timbrul vocii sale. Nu aveam voie sa ma gandesc la ele, dar trebuia sa le tin minte. Pentru ca era un singur lucru in care trebuia sa cred.[...] Trebuia sa stiu ca el exista. Asta era tot. Puteam sa suport tot restul. Atata timp cat el exista. "

" Puteam sa traiesc cu asta. Nu simteam ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul, ci ca devenisem destul de puternica sa o pot suporta. Pentru prima data, dupa mult timp, nu stiam la ce sa ma astept a doua zi dimineata. "


Cam astea ar fi .. foarte frumos formulate, zic eu. Daca vor mai fi (si sunt convinsa de asta), le voi posta.