Cu gandul la ultimile evenimente .. am concluzionat cateva chestii. Ma transform incetul cu incetul intr-un mic monstru. Mi-am construit propria-mi carapace, destul de rezistenta la vant si alte intemperii ale vremii cat si pentru a-mi proteja sufletul de anumite sentimente ce nu mai au loc întrînsul. De fapt au loc. Doar ca eu sunt cea care nu le mai vrea!
In continua-mi incercare de a ma simti impacata .. in special cu mine, manifest o teama dezgustatoare fata de persoana mea, constienta ca pot face mai mult .. ma complac in aceeasi situatie absurda. Caci vreau, insa imi lipseste cu desavarsire curajul!
Urasc felul in care acest sentiment a pus stapanire pe mine. Tin in loc gandurile ce-mi strabat neincetat mintea, le pastrez doar pe cele ce-mi folosesc intr-o oarecare masura .. ma ingrozeste fiinta ce devin atunci cand iubesc. Visele-s tot aici, dar nu mai vreau sa ajung la ele! Am invatat ca totul are si o continuare, desi se spune ca nimic nu dureaza la infinit .. unele lucruri se modifica .. pastrand o farama din esenta initiala, continuand astfel sa existe.
Oglinda nu poate ilustra niciodata adevaratul chip, ci doar pe aceea 'eu' vazuta in aparenta de ceilalti. Si asta e bine. Nu stiu de ce obisnuiesc din ce in ce mai des sa ma inchid in mine. Prefer sa tac decat sa vorbesc. Si nu pentru ca nu-s o persoana sociabila, dimpotriva .. (intampin o mare sete de comunicare, ce-i drept .. sunt si dependenta de prieteni) .. ci pentru ca e mai mult decat penibil sa incerci sa il faci pe celalalt sa te inteleaga, cand nici macar tu nu poti face asta.
In orice caz, facand abstractie de avalansa de ganduri si idei ce inca nu-mi dau pace .. ma simt foarte bine! Ura, minciuni, durere, zambete, iubire si lacrimi .. am cam trecut prin toate si nu-mi pare rau de nimic. Pentru ca stiu ca-s abia la inceput de drum.. si cum am spus-o mereu .. mai am multe de invatat. Deocamdata, un singur lucru imi lipseste. Mi-e dor de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu