" E ciudat, deoarece, atunci cand esti copil crezi ca poti fi orice, ca poti merge oriunde. Nu exista limite. Prevezi neprevazutul, crezi in minuni.
Apoi te faci mare si inocenta aceea se spulbera. Realitatile vietii iti taie calea si realizezi cu amaraciune ca nu poti deveni tot ce vroiai sa fii, ca s-ar putea sa trebuiasca sa te multumesti cu mai putin.
De ce ne pierdem increderea in noi ? De ce lasam faptele, cifrele si orice altceva in afara de vise sa ne conduca viata ?
Acum insa moralul mi s-a schimbat. Nimic nu e imposibil. Telul meu a existat intotdeauna. Dar nu m-am straduit suficient de mult pentru a-l atinge. Asta-i tot.
Nimic nu e imposibil. N-o sa mai iasa vreo afirmatie negativa din stiloul (sau, mai degraba din tastatura) unei persoane cinice. Iti multumesc ca ai avut incredere in mine. Mi-ar placea sa-ti intorc imbratisarea si sarutul tau acum! Doar poate ca intr-adevar nu putem atinge anumite lucruri.
Sunt aici, am fost intotdeauna. Voi fi mereu. "
Suflete pereche, Cecelia Ahern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu