Sunt furioasa pe mine insami. Ma dezgusta atata neputinta. Inca ma comport ca o copila naiva care isi face iluzii si construieste diverse scenarii. Nu ca asta ar fi ceva gresit, dar n-are nicio logica iar eu ma complic. N-am fost ever usor de inteles si nici n-am pretins sa fiu. Dar ma ingrozeste faptu` ca nici eu nu ma mai inteleg. Ma complac in aceleasi rahaturi zi de zi fara sa ajung la nimic.
Iar ce este cel mai aiurea e ca nici prin cap nu-mi trece sa ma schimb. Sunt perfect multumita de mine, foarte atasata de propria-mi nebunie. Tot ce as vrea e acel strop de liniste, pace sufleteasca. Numiti-ma cum vreti : paranoica, agitata, imatura sau mult prea visatoare. I don't give a shit! Sunt prea putine persoane in fata carora, sau fata de care imi deschid sufletul, tocmai d-asta e atat de placuta blogareala. Sunt doar eu cu mine. Cei care te citesc iti vad doar modul de a gandi, de a simti .. fara sa-l asocieze cu persoana sau chipul tau. De multe ori m-a surprins cand mi s-a zis 'vai dar ce fitzoasa imi pareai inainte si de cand vorbim, vad ca esti altfel'. Acum insa e placut. Prefer sa fiu o enigma decat sa dau totul de-a gata. Cine vrea cu adevarat sa te cunoasca va invata sa ajunga la sufletul tau.
00:34. Deja ma doare capul. Am ajuns intr-un punct in care simt ca in orice directie as lua-o tot la aceeasi destinatie ajung.. intr-un punct in care rabdarea e la fel ca atunci cand mananci timp de o saptamana-doua acelasi fel de mancare. Tine de foame, dar la un moment dat ti se ia si preferi sa rabzi decat sa simti iar si iar acelasi gust. Ironica faza de altfel, rabdarea n-a fost niciodata punctul meu forte .. desi, vrand-nevrand am invatat sa ma agat de ea.
Frustrant e cand vezi ca oricate ti s-ar intampla, viata isi urmeaza cursul ei firesc. Ea nu sta in loc pentru nimeni. Judeca repede, pune punct si depaseste momentul. Uhmm .. deseori o invidiez.
Multi zic ca-i o tarfa, dar majoritatea o vor alaturi cat mai mult .. si desi e dura .. e mult prea scurta .. si culmea, e doar una.
Ar fi mult prea multe de spus .. uneori cuvintele multe si cu dublu inteles sunt prea putine pentru a stinge focul ala din suflet. Mamaaaaaaaaaa!!! Sa-mi bag picioarele ... simt ca n-am aer. Am trecut mult prea usor de la o stare la alta .. si acum nu mai gasesc zona de mijloc. Echilibrul.
Va las acum. Va urma .. cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu