Nu, nu sunt emo, nu frec menta cu o claie de par pe fatza si nici nu-mi tai venele, asa ca lasati-o balta .. puteti dormi linistiti la noapte!
Trec din nou prin perioada aceea mai urata cand simt ca nimic nu-mi iese asa cum vreau. Si de data aceasta, nu prea am pentru ce sa ma invinovatesc. Adica .. am incercat sa nu mai repet aceleasi greseli si sa ma detasez de tot ce-mi facea rau inainte. Nu pot sa spun ca am reusit in totalitate, nici de-as fi de fier n-as avea cum ... totusi sunt un om mic, inca in formare .. si momentan nu pot sa spun ca am asteptari prea mari in ceea ce ma priveste. Nu ma grabesc sa cresc si nici nu pretind sa fiu altfel decat ceea ce sunt .. pentru ca uneori aceea 'masca' pe care tindem sa o folosim .. este ceea ce ne 'dauneaza' cel mai mult.
Deseori am considerat (si inca consider) ca firea mea complicata si mai greu de inteles poate face mai dificila socializarea cu cei din jur. In general, eram obisnuita ca oamenii sa nu ma placa, constientizam asta si chiar am invatat sa accept acest lucru; dar cand oamenii ma plac .. atunci intervine o problema. Mai pe romaneste, nu cred ca-s 'proiectata' in asa fel incat sa stiu sa ma port in situatii d-astea. E bizar si penibil, stiu .. dar ma simt ca un copil prost in cazul de fata. Cam de aici se trage si oful meu + starea asta idioata ce ma incearca de cateva zile. Cred ca-i si o lipsa de incredere in oameni, dat fiind ca mereu m-am simtit inconjurata de falsuri (si nu m-am inselat in privinta asta) .. iar din acest motiv, mai stiu ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat, tocmai pentru ca n-am lasat pe nimeni sa faca asta.
Au fost destule experiente ce m-au marcat .. de la moartea unor fiinte iubite, la experiente mai personale, legate de latura sentimentala. Insa foarte putine sunt cele care au reusit sa ma schimbe in asa fel incat sa-mi doresc sa uit de tot, sa iau totul de la zero, indreptandu-ma astfel intr-o noua directie, bazandu-ma doar pe propriile forte. Pentru ca stim bine cu totii, in final cel mai bun prieten al tau esti chiar tu, nu ? :)
Stiu ca o dau dintr-una in alta, dar am prea multe ganduri acum .. care tot dau navala. Simt nevoia sa vorbesc, si in acelasi timp stiu ca trebuie sa tac. E complicat .. si doare! Si ce-i cel mai absurd .. e ca nici macar nu stiu cum s-a intamplat asta. De obicei cand mi-o propun, nu se intampla. Fara indoiala, destinul asta chiar ne joaca feste :)
[si nu, nu incerca sa-ti dai cu presupusul la ce ma refer, n-ai sa te prinzi!]
O noapte cat mai linistita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu