Inca o poveste.

Te afli intr-una din zilele alea cand simti ca totul merge mult prea prost si starea ta de 'n-am chef' e mai mult decat evidenta. Stai pe coridor discutand cu o colega vrute si nevrute. Ca din reflex intorci capul spre scari. E chiar el. Mandru, merge perfect drept. Poarta una din camasile care ii vine mai mult decat perfect.

Zarindu-i pletele simti cum ti se pune un nod in gat. Ritmul batailor inimii se accentueaza. Ah! Si ce privire! Brusc ti se inmoaie si genunchii. Ai da orice pentru un scaun sau ceva de care te poti sprijinii. Si te faci ca nu-l vezi, dandu-te interesata de discutia cu cea de langa tine. Imposibil. Se apropie. Cobori privirea intr-o carte pentru a-l putea analiza mai bine. Urechile ti s-au inrosit. Noroc ca ai parul lung si nu se observa. Pfiiuu..ce usurare! Pe nesimtite vine si gandul negru insotit de frustrare : Nu poate fii al tau! Ba chiar poate avea pe alta. Dar nu ... nu mai conteaza.

Deodata auzi un 'Buna' insotit de un zambet timid si o privire calda. Ii raspunzi cu acelasi zambet si o voce tremuranda. El grabeste pasul. Tu ramai sprijinita de perete si il privesti cum se indeparteaza. De indata ce dispare, ramai fermecata .. visand.

[In fiecare bucatica fantezista exista si un gram de adevar.]