"... Oricat de mult ai iubi o femeie, oricata incredere ai avea in ea, oricata siguranta in privinta viitorului ti-ar da trecutul ei, totdeauna esti mai mult sau mai putin gelos. Daca ai fost in adevar indragostit, trebuie sa fi simtit nevoia de a izola de lume pe fiinta cu care vrei sa traiesti singur. Se pare ca, oricat de indiferenta ar fi la tot ceea ce o inconjoara, femeia iubita pierde din parfumul si armonia ei in contact cu oamenii si cu lucrurile. Eu simteaam aceasta mai mult ca oricare altul. Iubirea mea nu era o iubire comuna; eram indragostit atat cat poate fi o fiinta comuna .. dar de Marguerite Gautier. "
"Ei bine, am gasit mijlocul sa-mi impac afacerile cu iubirea ce-o am pentru tine, da, pentru tine .. nu rade, caci am nebunia sa te iubesc! Si iata ca iei aerele tale marete si imi spui vorbe mari. Copil, de trei ori copil, aminteste-ti numai ca te iubesc si nu te mai teme de nimic. Nu e asa ca ne-am inteles ? "
" .. Fara sa vrei, te gandesti sa ma parasesti intr-o zi si tii sa-ti pui delicatetea la adapostul oricarei banuieli. Ai dreptate, dragul meu, dar aveam sperante mai bune.
Si Marguerite a facut o miscare ca sa se ridice ; am retinut-o si i-am zis :
- Vreau sa fi fericita si sa n-ai nimic sa-mi reprosezi.
-Ne vom desparti!
- Pentru ce, Marguerite ? Cine poate sa ne separe ? am strigat eu.
- Tu, care nu-mi permiti sa-ti inteleg pozitia si care ai vanitatea sa mi-o pazesti pe a mea ; tu care pastrandu-mi locul in mijlocul caruia am trait, vrei sa pastrezi distanta morala care ne desparte [...]. Crezi ca eu compar o trasura sau o bijuterie cu iubirea ta? Crezi ca fericirea consta pentru mine in vanitatea cu care te poti multumi cand nu iubesti nimic, dar care devine meschina cand iubesti ..?"
Dama cu camelii, Alexandre Dumas-fiul. [geniala carte.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu