Plimbandu-ma pe strada, pe o vreme cum nu se poate mai urata si deprimanta .. am mai concluzionat o chestie. Suntem o adunatura de dependenti! De toate lucrurile existente .. gen .. alcool, tigari, dulciuri, internet, telefoane... dar mai ales de oameni. Ne vine greu sa recunoastem, dar singuratatea ne macina. Peste tot vad oameni butonand telefonul, vorbind la el .. incercand pe cat posibil sa mentina contact cu cineva, oricare ar fi. In anumite momente, singuratatea prinde bine .. te ajuta sa-ti pui ordine in minte. . dar cand te afunzi din ce in ce mai mult in propriile ganduri si trairi .. devenind prizonier al acestora .. e mult mai greu sa treci singur prin toate astea.
Obisnuiesc oarecum sa ma izolez atunci cand nu mi-e bine, nu in sensul ca ma inchid in camera .. dimpotriva .. simt nevoia sa ies .. sa ma plimb, sa merg undeva .. fara o destinatie precisa. Acum insa, nu pot sa spun ca mi-e bine sau rau .. nici nu mai recunosc sentimentul .. doar ca .. ma simt neputincioasa .. ca si cum singura n-as fi in stare de nimic. Cred ca ma bag in pat .. si asa incep iar sa aberez. Noapte buna. [1:23]
4 comentarii:
Si eu sunt tare dependenta de oameni. Trebuie sa-i vad, sa socializez... Altfel nu ma simt bine. Chiar si cand sunt trista am nevoie de cineva in preajma. Chiar daca nu-mi spune nimic, sa fie acolo langa mine e foarte important...
@Kittutza : Asa este ..
Come oooon , singuratatea nu omoara pe nimeni :-" :-" :-"
p.s. incerc si eu sa ma incurajez singur :D
uneori nu-i nevoie sa fii singur ca sa simti acest lucru. si stii sentimentu ala care nu-l recunosti, e doar nepasare, treci prin prea multe si nimic nu te mai uimeste.
Trimiteți un comentariu