Melancolii de toamna.

" ..y despues de ti .. no hay nada."

Aceeasi camera, aceeasi pereti colorati intr'un portocaliu sters .. infatisand un aspect primitor si cald. In contrast cu acestea este un suflet plin de amaraciune, ce incearca din rasputeri sa schimbe ceva in acest decor trist, de cele mai multe ori fara rezultat. Are toate motivele sa zambeasca, sa se bucure de viata. Insa nimeni nu stie (si nici nu o va face) cum stau lucrurile de fapt. E atat de simplu sa te detasezi de tot, sa pretinzi ca totul e ok. Dar cum nici Soarele nu se poate acoperi cu un deget .. nici tristetea nu dispare asa usor.

Cred ca toamna e anotimpul cel mai lung. Si trist. Acum e momentul cand, vrea nu vrea, isi aduce aminte toate cele ce au fost .. cuprinsa de o melancolie profunda. Nu mai e durere .. nu mai e nimic. Sentimentele frumoase s'au pierdut pe drum .. si cale de intoarcere nu mai este. Poate candva .. dar nici atunci.

Iti place ceea ce vezi ? Cea pe care o stiai si o criticai nu mai este. Si nici nu va mai fi. Insa isi doreste cu ardoare sa revina. Intr'un timp chiar credea ca ai fi un motiv bun pentru ea, sa se schimbe si sa fie altfel. Dar s'a inselat. Iar. Jalnic. Meritai sa cunosti o alta 'ea' ? Iti spun eu: Nu! Sa dea timpul inapoi nu mai poate ..si dorul de copilul de odinioara este tot mai mare. Sper ca esti multumit acum. :)

"Nu merita sa te schimbi pentru nimeni, iar cel ce merita, nu iti va cere niciodata acest lucru."

[de'as stii cum sa'mi aleg cuvintele potrivite pentru a putea exprima ceea ce simt .. ar fi asa usor..]