cu alti ochi.

Nu am nicio idee privind cele ce urmeaza. De fapt, chiar am stat mult pana sa ma hotarasc daca mai are vreun sens sa adaug si acest post. In fine. Ce'o iesi o iesi.

Intrand iar in starea aia in care plictiseala isi spunea cuvantul, am inceput sa caut prin arhiva de la messenger .. sa recitesc una alta. Am dat de o conversatie, care, dupa mine, a reprezentat inceputul sfarsitului. Al meu ? Nu. Al unei relatii. Nu o numesc 'prietenie', caci nu a fost deloc asa. Bine, eu asa am considerat'o la momentul respectiv, insa am platit destul pentru greseala facuta. Poate si eu m'am inselat, n'am stiut sa ma port, insa nici situatia in care ma aflam nu imi permitea sa fac mai mult, oricat imi doream. Era greu sa pot gandi si pentru ceilalti, totul durea si imi era greu sa gandesc, chiar si pentru mine. Aveam in cap un singur tel, care cu trecerea timpul nu a mai fost prioritar, ci dimpotriva, s'a prefacut in scrum. E un pic ciudat cum oare .. in momentele triste .. cand ne simtim mult prea mici, intr'o lume mare .. nevoia de un umar pe care sa plangem ne face sa avem incredere in oricine. Si facem asta un timp indelungat. Apoi .. mirajul dispare .. masca celui de langa noi cade .. si ii vedem adevaratul chip. Nu ma refer la aspectul fizic. Nu. Ci la felul de'a fi al persoanei respective. Dezamagirea e tare dureroasa. Si mai dureros e sa stii ca te'ai increzut ca un prost in cineva iar apoi, ai pierdut. Tot ce am invatat dupa toate acestea, e ca nu toti oamenii sunt asa cum vrei tu sa fie, sau cum ii vezi. Ei sunt, cum sunt. Si numarul prietenilor adevarati scade considerabil. Oare nu v'ati saturat sa dati in cap tuturor? Sa va simtiti buricul pamantului ? Mie mi'e sila de voi,sincer.

O persoana draga mi'a spus asa : " asta e o lectie .. stii .." . Ai dreptate. Mare dreptate. Iti mai zic ceva, ti'am spus pe messenger, dar o repet. Poate altfel ar fi stat lucrurile daca in perioada aceea ai fi fost tu cea care imi era alaturi, si nu altcineva; poate as fi putut vedea situatia cu alti ochi, si de ce nu .. poate as fi trecut mai repede peste tot calvarul ce a fost. Dar cum niciodata nu'i prea tarziu .. acum ma pot declara multumita ca am facut alegerea corecta. Si n'am sa regret niciodata ca te'am ales pe tine sa'mi fi alaturi. In aceste 3 luni, am trecut prin multe, amandoua.. si tu o stii bine. Intr'adevar .. suntem firi diferite, dar ne completam reciproc. Una are ceea ce celeilalte ii lipseste. Si e super asa. Uneori mi'as fi dorit sa am ceva din 'nebunia' ta. Cred ca as fi fost si eu altfel. Ea e prietena mea, este tot ceea ce eu nu sunt, cea care ma accepta cu toate defectele mele.Pentru toate acestea te admir .. si iti sunt recunoscatoare. Multumesc, Geo. :*