De ce stric eu mereu totul ? [E vina mea.]

Am gresit. Recunosc. Si imi pare rau. Ma incearca un sentiment d'ala de vinovatie urat de tot.

Azi, sau mai bine spus, azi noapte am constientizat ce prostie mare am facut. Chiar regret. Ma simt ca si cum m'as fi folosit de cineva, de o persoana la care tin mult. Nu asta a fost intentia mea. Atunci aveam alta mentalitate, credeam ca prietenii trebuie sa fie mereu acolo cand ai nevoie, neconditionat si la orice ora. Nu mai conta ca aveau si ei problemele lor, ca aveau treaba sau pur si simplu nu se simteau in stare sa ma asculte. Conta ca eu aveam nevoie !! ..
Ulterior mi'am dat seama cat am gresit. Am fost o proasta. Si nu mi'e rusine sa spun asta. O afirm si o sustin. M'am purtat ca un copil rasfatat care pretindea sa aiba mereu un umar pe care sa planga. Am fost o egoista.

Cred ca aceasta e cel mai urat sentiment pe care il poate avea cineva. Cel de vinovatie. Te doare al dracu de tare. Mai mult decat orice altceva. In special atunci cand stii ca o relatie s'a stricat si singurul vinovat esti tu. Doamne .. cat de rau imi pare. De'as putea sa intorc timpul si sa schimb ceva, as face'o. Constientizarea unei greseli sa fie oare semn al maturizarii .. ?

Dar stiu ce am de facut. Stiu unde si de ce am gresit. Am fost slaba si imatura. Insa acum simt ca situatia s'a schimbat. Nu mai sunt si nici nu voi mai fi la fel. Acum trebuie doar sa am ocazia sa o si dovedesc. Vreau sa fie totul ca inainte. Si nu ma las pana nu voi reusi. Ma jur! ... Nu stiu daca persoana la care ma refer va citi aceste randuri .. posibil ca nu .. dar daca o va face, macar va intelege ceea ce am scris. Inca o data, iarta'ma :-< ..