Un vis frumos. [part 1.]

" Se asterne toamna, atat pe aleele din parc, cat si in sufletul ei. Parca totul e mai pustiu ca niciodata. Vantul rece adie incet maturand frunzele ce ii trosnesc sub picioare. Mai e putin. In curand il va revedea. Oare ce va urma?
Sta, se aseaza pe o banca si admira peisajul ce ii se arata inaintea ochilor. Cat de diferit ii pare totul. In urma cu ceva timp, acesta era locul unde sperantele ei cresteau, unde simtea iar acei fiori unici ai aceluiasi sentiment. Insa nu au mai ramas decat amintirile. Amintiri, si o lacrima calda ce ii se prelinge pe obrazul infrigurat. Ceva ii spune ca nu s'a schimbat, dimpotriva, a ramas aceeasi copila visatoare cu un zambet dulce pe fata si pastrand acel sentiment care crestea mai mult pe zi ce trece, fara voia ei.

Stia ca trebuie sa'i vorbeasca, sau macar sa incerce sa faca asta. Macar pentru ultima data, sa'si joace sansa pana la capat. Scoate telefonul din buzunarul pantalonilor, formeaza numarul si asteapta ... 'Da ?' .. .. (se aude vocea lui .. inima incepand sa'i bata cu putere)

' - Buna .. eu sunt .. te deranjez ? '
' - Buna .. nu, niciun deranj .. ce mai faci ? '
' - Pai .. ma plimbam .. '
' - Pari trista .. te pot ajuta cu ceva .. ? '
' - Uhmm .. nu stiu .. as vrea sa vorbesc ceva cu tine .. daca nu ai treaba.'
' - Da, spune .. s'a intamplat ceva ? '
' - Nu .. stai linistit .. eu doar .. .. trebuie sa te vad .. face 2 face.. nu pot sa'ti spun la telefon. '
' - Aaa .. e ok .. pai ..spune'mi unde esti .'

...


' - Scuze de intarziere .. stii cum se circula pe aici .. '
' - Nu'i nimic .. multumesc ca ai venit .. '
' - N'ai pentru ce .. m'ai facut curios .
' - Dar, crezi ca esti pregatit pentru asta ? Sa ma asculti .. sa afli tot ce am de spus ? '
' - Sincer .. ? Nu cred .. pariez ca nici tu nu esti pregatita sa'mi vorbesti. Privirea te tradeaza. '
' - Intr'adevar .. (tragand aer in piept) Well, acum asculta'ma, fara sa ma intrerupi. Dupaia poti spune ce vrei .. Eu ..(urmand o pauza de cateva secunde)m'am indragostit de tine. A trecut un an .. poate cel mai lung si mai dureros din viata mea, pana acum. Un an in care n'am facut decat sa te port mereu in gand, sa fac orice mi'a stat in putinta ca sa iti fur un zambet. Uram perioadele in care nu te puteam vedea si nu stiam nimic de tine, cat si pe cele in care imi erai atat de aproape si nu iti puteam vorbi. Erai asa adorabil cand ne mai certam din cate'o prostie iar tu tot incercai sa ma convingi de cate'o idee de'a ta cu care nu eram de acord. Iubeam perioadele in care ne intelegeam numai din priviri. Imi facea bine sa vorbim, sa incerc sa te cunosc mai bine, desi in ochii mei, ai fost mereu acelasi. ( lacrimile incep sa'i curga fara incetare). Zambetul tau era ceea ce ma punea pe picioare si ma facea sa vad totul intr'o alta culoare, doar cu el ma multumeam. Imi dadea putere. Si faptul ca am reusit sa ma apropii mai mult de sufletul tau mi'a dat putere si incredere, insa acum simt ca nu mai are niciun rost. Judeca'ma, cearta'ma .. spune'mi sincer orice iti trece prin cap, dar nu ma lasa iar in incertitudinea asta, nu minti. '
' - Eu .. .. nu ma asteptam la asta. Nu stiu ce sa'ti spun ..'
' - ... eu am spus ce am avut de spus .. si nu ai idee cat imi e de greu .. hai spune .. te ascult.. '
' - Nu am ce sa'ti spun .. imi pare rau .. .. nu vroiam sa simti ceea ce simti pentru mine .. nu stiu cum s'a ajuns la asta .. eu .. nu ... ( lasand capul in jos, evitandu'i privirea )
' - ... inteleg .. nu e nevoie sa mai spui nimic. '


Si pleca .. grabind pasul .. in urma ei ramanand doar sunetul frunzelor.


[nimic mai mult decat o poveste. Va urma ..]