"2 luni. Atat trecusera de cand,pentru el, acest capitol se incheiase.Pentru ea insa, nu era acelasi lucru. Inca o durea sa auda de el, amintirile o chinuiau neincetat. Oriunde privea, inaintea ochilor ii aparea chipul lui. Fata de cei din jur, se putea preface, insa fata de ea insasi, ii era imposibil.Asta ar fi insemnat sa se minta singura, ceea ce nu ar fi putut."
"Sick of crying, tired of trying, yeah.. I'm smiling, but inside I'm dying. "
"-Eu oricum....sper....ca nu am dezamagit pe nimeni..ma rog....m'am dezamagit pe mine....dar nu pot dicta sufletului....asta e .."
"Dupa o perioada, lucrurile incepusera sa redevina cum erau inainte. Desi era nu mai era aceeasi, o raza de speranta incepea sa se intrevada printre norii negrii ce intunecau cerul vietii sale de atata amar de timp. Remuscarile nu intarzie sa apara. Faptul ca a parasit'o cand ii era cel mai greu il macina tare mult pe el. Ar fi incercat sa vorbeasca cu ea, sa vada cum se mai simte, daca a depasit momentul, insa lipsa curajului isi spunea cuvantul. Totusi a decis sa faca primul pas. Si asa au inceput sa mai poarte cate'o discutie, dar totul era destul de rezervat. Le era greu, in special ei, sa se poarte ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat. El nu o putea privi in ochi ca inainte, se multumea doar cu priviri aruncate pe furis, sentimentul de vinovatie era prea mare. In ochii ei se citea durere, insa ceea ce simtea pentru el inca nu murise, dimpotriva, se conservase undeva adanc in sufletul fetei.
Totul incepea sa prinda o alta culoare o data cu aceasta perioada. El era inca confuz, iar ea spera in continuare. Spera sa fie iar prieteni, si de ce nu, sa fie totul ca la inceput. Lucrurile puteau evolua cu pasi mult mai mari daca influenta anturajului sau nu era atat de mare. Cu fiecare pas pe care acesta il facea, simtea rasuflarea prietenilor sai in ceafa. El depindea de acestia, si cum nu vroia sa fie luat drept fraier, prefera sa o ignore o perioada.
In acest timp, fata era intr'o confuzie totala. Nu stia cum sa procedeze, cum sa'i vorbeasca, sau mai bine spus, daca sa'i vorbeasca. Comportamentul lui ridica multe semne de intrebare, iar ea nu putea intelege ce anume vroia acesta sa vada, care va fi urmatorul ei pas. Asteapta. Asteapta iar si iar. Nesuportand aceasta neliniste, isi ia inima in dinti si se duce la el. Mare i'a fost surprinderea si totodata socul cand persoana care ii deschide nu este el, ci un var, acesta anuntand'o ca tanarul suferise un accidend, fiind lovit de o masina in timp ce se plimba cu scouterul. Afla unde este internat el si da fuga la acel spital. Inima ii batea cu putere, se gandea la ce e mai rau. Dand de camera unde se afla acesta si fara sa bata la usa, intra. Baiatul dormea, era sub efectul sedativelor. Ea se apropie usor, luand loc pe scaunul de langa pat, si il mangaie usor pe cap, trecandu'si degetele prin parul sau negru, asa cum facea odinioara.Chipul ii era plin de zgarieturi iar mana dreapta era bandajata. Privindu'l in acea stare, neputincios, stiind ca nu o putea auzi, ochii ei se umplu de lacrimi."
" - De ce asa .. ? De ce tu .. ? Nu puteam fi eu in locul tau, aici, zacand in acest pat ? .. A trecut atata timp, nu mai stiu sa'ti spun ce simt .. dar mi'e dor de tine, mi'e dor de noi ... Vreau sa te am iar langa mine .. desi poate tu nu'ti doresti asta. Poate n'am insemnat nimic pentru tine, si nici nu voi insemna. De'ai stii tu ca inca nu te'am uitat .. ca esti primul meu gand dimineata cand ma trezesc si ultimul inainte sa ma duc la culcare .. doar de'ai stii ... "
"Brusc, la auzul acestor cuvinte, ochii baiatului se deschid. Priveste in jur, nu stie unde este si ce cauta acolo. O vede pe ea. Ramane fara glas. Apoi fata se hotaraste sa rupa tacerea ce se asternuse peste ei. "
"-Buna .. cum te simti .. ? Esti mai bine .. ?
-Buna .. da .. cred ca da. Dar ce caut aici .. ? Ce cauti tu aici ?
-E o poveste lunga. Important este ca te'ai trezit. In curand te vei reface complet.
-Dar nu mi'ai raspuns la intrebare .. ce cauti aici ?
-Ehh .. eu ...
-Stii .. inainte sa ma trezesc .. am auzit cate ceva .. parca vorbeai cu mine.
-Eu .. ? Hmm .. cred ca ti s'a parut. Erai sub efectul medicamentelor.
-Stiu foarte bine ce am auzit.. dar .. de ce ai spus acele lucruri .. ?
-Poftim .. ? Cum adica de ce am spus .. ? Tu chiar nu .. (ochii i se umplu de lacrimi) .. In fine, nu mai conteaza! .. A fost o greseala ca am venit aici. Insanatosire grabnica. (iese, trantind usa in urma ei.)
-Nuuuuuuu !! .. Biancaa .. stai.. !! .. Cat de cretin sunt .. de ce i'am spus asta .. ? Sunt un mare prost .. am auzit perfect ce a spus. Ea inca tine la mine .. si eu la ea .. de ce sa mint .. ? .. (se framanta el .. ) ..."
[partea a3a nu va mai exista.]
"Dupa o perioada, lucrurile incepusera sa redevina cum erau inainte. Desi era nu mai era aceeasi, o raza de speranta incepea sa se intrevada printre norii negrii ce intunecau cerul vietii sale de atata amar de timp. Remuscarile nu intarzie sa apara. Faptul ca a parasit'o cand ii era cel mai greu il macina tare mult pe el. Ar fi incercat sa vorbeasca cu ea, sa vada cum se mai simte, daca a depasit momentul, insa lipsa curajului isi spunea cuvantul. Totusi a decis sa faca primul pas. Si asa au inceput sa mai poarte cate'o discutie, dar totul era destul de rezervat. Le era greu, in special ei, sa se poarte ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat. El nu o putea privi in ochi ca inainte, se multumea doar cu priviri aruncate pe furis, sentimentul de vinovatie era prea mare. In ochii ei se citea durere, insa ceea ce simtea pentru el inca nu murise, dimpotriva, se conservase undeva adanc in sufletul fetei.
Totul incepea sa prinda o alta culoare o data cu aceasta perioada. El era inca confuz, iar ea spera in continuare. Spera sa fie iar prieteni, si de ce nu, sa fie totul ca la inceput. Lucrurile puteau evolua cu pasi mult mai mari daca influenta anturajului sau nu era atat de mare. Cu fiecare pas pe care acesta il facea, simtea rasuflarea prietenilor sai in ceafa. El depindea de acestia, si cum nu vroia sa fie luat drept fraier, prefera sa o ignore o perioada.
"You've got your dumb friends
I know what they say
They tell you I'm difficult
But so are they
But they don't know me
Do they even know you?
All the things you hide from me
All the shit that you do "
I know what they say
They tell you I'm difficult
But so are they
But they don't know me
Do they even know you?
All the things you hide from me
All the shit that you do "
In acest timp, fata era intr'o confuzie totala. Nu stia cum sa procedeze, cum sa'i vorbeasca, sau mai bine spus, daca sa'i vorbeasca. Comportamentul lui ridica multe semne de intrebare, iar ea nu putea intelege ce anume vroia acesta sa vada, care va fi urmatorul ei pas. Asteapta. Asteapta iar si iar. Nesuportand aceasta neliniste, isi ia inima in dinti si se duce la el. Mare i'a fost surprinderea si totodata socul cand persoana care ii deschide nu este el, ci un var, acesta anuntand'o ca tanarul suferise un accidend, fiind lovit de o masina in timp ce se plimba cu scouterul. Afla unde este internat el si da fuga la acel spital. Inima ii batea cu putere, se gandea la ce e mai rau. Dand de camera unde se afla acesta si fara sa bata la usa, intra. Baiatul dormea, era sub efectul sedativelor. Ea se apropie usor, luand loc pe scaunul de langa pat, si il mangaie usor pe cap, trecandu'si degetele prin parul sau negru, asa cum facea odinioara.Chipul ii era plin de zgarieturi iar mana dreapta era bandajata. Privindu'l in acea stare, neputincios, stiind ca nu o putea auzi, ochii ei se umplu de lacrimi."
" - De ce asa .. ? De ce tu .. ? Nu puteam fi eu in locul tau, aici, zacand in acest pat ? .. A trecut atata timp, nu mai stiu sa'ti spun ce simt .. dar mi'e dor de tine, mi'e dor de noi ... Vreau sa te am iar langa mine .. desi poate tu nu'ti doresti asta. Poate n'am insemnat nimic pentru tine, si nici nu voi insemna. De'ai stii tu ca inca nu te'am uitat .. ca esti primul meu gand dimineata cand ma trezesc si ultimul inainte sa ma duc la culcare .. doar de'ai stii ... "
"Brusc, la auzul acestor cuvinte, ochii baiatului se deschid. Priveste in jur, nu stie unde este si ce cauta acolo. O vede pe ea. Ramane fara glas. Apoi fata se hotaraste sa rupa tacerea ce se asternuse peste ei. "
"-Buna .. cum te simti .. ? Esti mai bine .. ?
-Buna .. da .. cred ca da. Dar ce caut aici .. ? Ce cauti tu aici ?
-E o poveste lunga. Important este ca te'ai trezit. In curand te vei reface complet.
-Dar nu mi'ai raspuns la intrebare .. ce cauti aici ?
-Ehh .. eu ...
-Stii .. inainte sa ma trezesc .. am auzit cate ceva .. parca vorbeai cu mine.
-Eu .. ? Hmm .. cred ca ti s'a parut. Erai sub efectul medicamentelor.
-Stiu foarte bine ce am auzit.. dar .. de ce ai spus acele lucruri .. ?
-Poftim .. ? Cum adica de ce am spus .. ? Tu chiar nu .. (ochii i se umplu de lacrimi) .. In fine, nu mai conteaza! .. A fost o greseala ca am venit aici. Insanatosire grabnica. (iese, trantind usa in urma ei.)
-Nuuuuuuu !! .. Biancaa .. stai.. !! .. Cat de cretin sunt .. de ce i'am spus asta .. ? Sunt un mare prost .. am auzit perfect ce a spus. Ea inca tine la mine .. si eu la ea .. de ce sa mint .. ? .. (se framanta el .. ) ..."
[partea a3a nu va mai exista.]
4 comentarii:
mdaaaaa......ai imaginatzie.....mi'au dat lacrimile jur.....oare dc??:)).....:-".....pt k stiu ceva....:-?cred....
si stiu io c stiuuuu......da da daaaaaaaaaaaaaaaaa...muhahaha.......nu va dezvalui nik....e invaluit totu'in mister....si asa treb sa ramana.....dupa mineeee
..cum s zice....viatza e ca o carte deschisa....care la inceput are pagini albe.....apoi...se umple...incet incet....:P
moaaa.....filozoafa ma fak.....k xena...deja sunt...:)):)):>
Trimiteți un comentariu